Ai dat cu mine de pereți și cu tot ce ar fi putut să fie,
să nu-ți pară rău.

Au plâns zeii, iar morții
au aruncat cu flori proaspete de martie
în locul unde ar fi trebuit îngropată dragostea noastră
doar un zvon. Ce blasfemie!

Să nu-ți pară rău.
Îți sunt stea, mi-ai fost întreagă constelație.
Nu-mi pare rău.

Te-am plâns,
dar lacrimile nu pentru tine mi-au fost.
Și de ți-am scris scrisori,
cuvintele au ars
până să ajungă la tine.

Să nu-ți pară rău,
o să se cânte printre nimfe
despre când ne-am iubit așa mult,
încât nu a mai rămas altceva,
decât să ne spunem rămas bun,
pentru mereu,
pentru totdeauna.

să nu-ți pară rău.