Ai dat cu mine de pereți și cu tot ce ar fi putut să fie,

să nu-ți pară rău.

Au plâns zeii, iar morții au aruncat cu flori proaspete de martie în locul unde ar fi trebuit îngropată dragostea noastră

doar un zvon. Ce blasfemie!

Să nu-ți pară rău.

Îți sunt stea, mi-ai fost întreagă constelație.

Nu-mi pare rău.

Te-am plâns,

dar lacrimile nu pentru tine mi-au fost.

Și de ți-am scris scrisori,

cuvintele au ars până să ajungă la tine

să nu-ți pară rău,

o să se cânte printre nimfe despre când ne-am iubit așa mult, încât nu a mai rămas altceva, decât să ne spunem rămas bun, pentru mereu, pentru totdeauna.

să nu-ți pară rău.