Tag Archives: divine paradox

Painting the roses red

Posted in dear diary 🍓 by

Florile mele preferate sunt trandafirii albi. Și cred că toată viața de fapt mi-au plăcut, cel mai mult. Când eram mică primeam orhidee, foarte multe orhidee. Și o lungă perioadă din viața mea am crezut că asta trebuie să fie floarea mea preferată, nu? Evident, prietena mea cea mai bună nu putea să-mi fi luat trandafiri. De altfel, eram copil. Și tocmai, eram copil, cum era să fi înțeles eu un lucru așa, de oameni mari?

Adevărul, era altul însă: nimeni nu știa că mie îmi plac trandafirii, albi, pentru că nu mai spusesem nimănui până atunci. Când am zis, am început să primesc, aproape doar trandafiri albi. Am învățat, oamenii țin minte!

Îmi plac trandafirii pentru că te pot răni atât de ușor și totuși sunt așa frumoși. O contradicție a naturii, un paradox divin. Și albi, pentru că se potrivesc cu orice și (dacă vreau) îi pot colora în ce culoare vreau eu.

Plecând de la această idee, faptul că aș putea colora trandafirii în ce culoare vreau eu, cam așa am făcut în viață, până acum. Probabil o să, tot. Eu cred așa, înainte să ne naștem, fiecare are un drum al lui. Să zicem, că e alb. Poate fi un labirint chiar. În regulă, să fie un labirint, precum cel din Alice în țara minunilor. Și tu ești aruncat undeva în mijloc la începutul vieții tale și fiecare alegere de atunci încolo determină irevocabil viața ta. Dar, dacă te împiedici și din greșeală mergi pe un drum care nu îți este potrivit? Știi că nu trebuie să fii prieten cu acea persoană dar, e prea greu să te întorci, mergi înainte, până la următoarea cotitură, unde poate vei reuși să scapi de toate relele, tot ce îți tot pune piedică. Sau poate, tu ești singurul vinovat, pentru că nu ți-ai legat șireturile cum trebuie – evident că te împiedici – doar că, e mai ușor să dai vina pe alții pentru nereușitele tale, normal că este.

Mai mult ca sigur, așa e. Probabil, e vina mea, dacă am iubit pe cine nu trebuie, dacă am acceptat mai puțin decât merit sau dacă încă mi-e dor de cine știu că-mi va face rău, în continuare. Evident, nu o să recunosc acest lucru niciodată.

Ideea este, pe orice drum ai merge și indiferent de cât de mult rău ai găsi pe drum, să-ți faci timp să pictezi trandafirii în culoarea care te face fericit. În cazul meu, chartreuse. Pentru altcineva, poate lalele, magenta sau trandafiri, roșii. Apoi, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l va citi nimeni, nu?

Psalm 2

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

Ce-ți fie frică de mine?
Când, tu mi-ai dat nume rău și de râs soarta mi-ai luat.

Ce-ți fie frică de mine?
Când rău mă vrei a-ți face, pios chipu-mi să fie?

Ce-ți fie frică de mine?
Zici, frica-ți de înalturi, ci iată-mă,

de-s jos, tot vina-ți fie!

Ce-ți fie frică de mine?
Îți fie cu murdar și putred când gându-ți treacăt pe la mine, ci eu cu ce greșit-am?

Ce-ți fie frică de mine?
Când năsluirăm la același tot,
Ci tu ai comântat vieți mii, încă,
Ci eu?
Un paradis, pierdut, de mult.

Confesiune 3

Când aveam 5 ani, am văzut pentru prima dată un curcubeu. Eram cu tati, ne plimbam, vara (??) când a început să plouă. După 10′ de ploaie aceasta s-a oprit, iar pe cer au apărut culori. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut, vreodată.

M-am hotărât în acel moment că va fi lucrul meu preferat din toată lumea asta și că îmi doresc și eu unul. Evident, l-am rugat pe tata să-mi ia unul, de ziua mea. A zis, da! Evident, nu am primit niciodată un curcubeu. Am fost extrem de dezamăgită, de fiecare dată când nu am primit vreun curcubeu, ci orice altceva.

Acum câteva zile eram la cumpărături cu o prietenă și am dat peste o cană, în formă de curcubeu! Imaginează-ți, cât de surprinsă am fost când am văzut-o, am găsit, după 24 de ani, un curcubeu! Mi-aș fi dorit să-l fi primit cadou? Absolut. Dar, cui nu?

Ideea este, am un curcubeu. Mai mult de atât, m-am descurcat singură. Pentru că, uneori trebuie să te bazezi pe tine, în cazul meu, a fost vorba de un curcubeu.

Uneori face bine la suflet să spui tot ce ai în cap. Apoi, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l citește nimeni, nu?

Confesiune 2

Acum trei ani a murit cățelușa mea din copilărie și tocmai ce se va fi născut cea de-a treia. Am fost certată, acuzată că aș fi înlocuit-o pe una cu cealaltă, dar evident, nu este cazul. Este ca și cum ai spune că îți iubești un copil mai mult decât pe celălalt. Copii, nu am, nu știu dacă o să, dar îmi doresc. Am câini, doi, ambele fete. Nami și Terra și le iubesc pe amândouă la fel de mult. Cu toate astea, Berry rămâne poate cea mai importantă dintre toate, pentru mine. Și mă gândeam, la dragoste, la oameni, la suflete pereche. Întotdeauna am considerat că sufletul meu pereche este prietena mea cea mai bună, D, ne știm de la 4 ani și ne completăm perfect. Adicăăăăă,,, sufletul pereche nu trebuie să fie neapărat ceva romantic, nu? Prima mea dragoste, nu cred că a fost un om sau o ființă, ci mai degrabă teatrul. De teatru am fost cu adevărat îndrăgostită, pentru prima oară. Să explic: Cred că am mai iubit, dar cum am iubit teatrul, de câtă dedicare și pasiune am dat dovadă, când vine vorba de teatru, cu nimeni, niciodată. Până când: am cunoscut pe cineva care a fost ceva mai hotărât decât mine și „m-a furat”. Și atunci, întreb, dacă cea de acum este dragostea vieții mele, oare cele dinainte se anulează? sau, oare nu mai contează? M-am gândit că e necesar uneori să suferi, să iubești, „degeaba”, pentru a fi în stare să apreciezi iubirea aceea, mare, frumoasă, care „face bine”. Pentru că prima mea dragoste, m-a rănit, a doua, n-a fost să fie, iar a treia m-a dezamăgit, și acum? niciuna nu mai contează, decât El; așa că dacă mă gândesc, toate se anulează, tocmai datorită lui, pentru că e bun pentru mine. Și mă gândesc, în acest caz, am o singură dragoste, sper, ultima. De altfel, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l va citi nimeni?

Alone, E. A. Poe

Posted in poetry ✨️ by

From childhood’s hour I have not been
As others were; I have not seen
As others saw; I could not bring
My passions from a common spring.
From the same source I have not taken
My sorrow; I could not awaken
My heart to joy at the same tone;
And all I loved, I loved alone.
Then – in my childhood, in the dawn
Of a most stormy life – was drawn
From every depth of good and ill
The mystery which binds me still:
From the torrent, or the fountain,
From the red cliff of the mountain,
From the sun that round me rolled
In its autumn tint of gold,
From the lightning in the sky
As it passed me flying by,
From the thunder and the storm,
And the cloud that took the form
(When the rest of Heaven was blue)
Of a demon in my view.

Inanis lamentatio pro Manole

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ți-i chin Manole,
Ți-i chin de tine!
Din Moira făcut-ai zgoandă
Și-a mea zodie din reverie ai hotărât!

Zici, că-ți jiind de mine?
Tu mare, meșter! Ci mie?
Un nume să-mi fi dat.

Că dragă-ți sunt; De să-ți fi fost,
Desuet, ci nu zic,

Te văd, Manole și-ți chin,
Cum stai zgulit și soarta-ți rea plângi!

Nu-ți fie de ocară? Ci ești satir!
Când sufletu-ți curat,
Cum mucegaiul.

La drept, cine-ți fi zis
Că a mea viață,
Acum, așa, va fi sfârșită?

Eu asfințită-s de prea mult,
Iar de gluma-ți,
N-a râs nimeni.
Ci chiar piatra surpă,
Încă.

Blestem 8

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Pentru fiecare vorbă bună alteia,
Vedete-aș spânzurat în pom făr’ de rod.

Pentru fiecare căutătură apostată,
Drum spre casă fie-ți ca lumină a corbului pană.

Pentru fiecare cuvânt preastâpnic pe dinapoiul meu,
Să nu-ți surâdă zodia nici în sărbătoare de cruce roșie.

Pentru fiecare obidire prilejuită,
Însetat să fii orișicând, iar apa fie-ți tizig și smoală, veci.

Pentru fiecare prăpăd mușinat în suflet,
Vorba-ți fie vecinic proastă, nici Lilith nu te creadă.

Pentru fiecare reazăm scuturat,
Spăsirea fie-ți oprobriu, în etern.

Și o să știu, de bravura-ți cu apăsare!

Omnia transit

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

Te iubesc, îmi spui.

Cum heruvimi iubesc Tartarul
și draci praful de stele,
cules din ecoul celor
ce încă n-au cunoscut primavăra.

Te iubesc, îmi spui.

Cum gheața tânjește după sare
în zi de august
și fluturi își serbează a treia zi din viață.

Te iubesc, îmi spui.

Cum lupul se înclină leului
și trandafirul alb,
unui oarecare, roșu.

Te iubesc, mi-ai spus.

Cum o mamă își urăște copilul
și zei împart al lor mied
cu morți și muritori.

Te iubesc, mi-ai spus.

Cum strălucește curcubeul în lună nouă
și noaptea suspină al soarelui apus.