Tag Archives: imv

nescivi quod nomen imponeren 3

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Încă nu-ți știu ochii, decât vis
Dar dacă ne-om cunoaște cândva, aievea,
– îți zic, o să ne știe paradisuri, toate –
Să plângă nimfele de dragul nostru.

Abisul cu jiind ne va privi
și morții o să urle atât de tare, fără să știe
– îi auzim, iar cântecul lor de năzuință,
al nostru tropar.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis.
Dar într-o vreme, ochii-ți o să-i găsesc ca pe acasă.

De te vei pierde în anotimp prea rece
pentru sufletul tău cald,
să-ți aduci aminte, al meu păr roșu.

Și de noaptea va fi având semilună,
– ce dacă ne vorbesc de rău toți zeii? –
adăpost îți sunt.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis, păgân.
și când mă trezesc,
îmi pare totul mult prea sfânt.

Se face vinovat // La douleur exquise

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu te-am iubit, mereu altfel,
nu cum știi tu iubirea.
Păcatul fie al meu.

Ca pe-un vis,
ce a fost visat mereu,
nevrând însă să se mai îndeplinească
– a rămas un gând.
Păcat îți fie.

Ca o poezie, în ale cărei rânduri
Lilith și-a trimis îngerii
– să bântuie penița
ce doar se va fi apropiat de hârtie
când, din ochii-ți negri
abia de îmi iese un haiku.

S-ar fi zvonit cândva
printre oamenii obișnuiți
că ne iubim pe ritmul sufletelor
ce încă își caută liniștea.
Ce blasfemie!

Nici întunericul nu-l auzim
când se ridică, să fi știut
– e vremea să ne iubim, din nou.
Păcat, să fi fost de noi.

Eu, cuvinte nu mai găsesc
– pentru o scrisoare doar,
să-i fi spus mamei:

,,Plec doar pentru o semilună
mă duc să cumpăr flori”.

Se face vinovat // Basorexia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu, te-am iubit,
Mereu altfel, nu cum știi tu iubirea.
Păcatul meu.

Dezastrul, să se întâmple,
n-ai avut răbdare.
Păcatul tău.

Și când noi, doi păgâni,
căutând să fure al nimfelor cântec,
Dansam cu morții-n cimitire fără felinar
în zi de cruce roșie
– toți dumnezeii să se mire de așa ceva –
Păcatul nostru.

Râdeam ca doi copii
care abia au descoperit
că pot colora doar conturul
picăturilor de rouă,
dimineața, pe asfalt.
Păcat, fie de noi.

Tot, de tot, mereu
și pentru totdeauna ne-am dorit.

Nici demonii lui Solomon nu ne mai iartă.

Se face vinovat // In Yun

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te-am iubit,
nu cum știi tu iubirea
mereu altfel.

Ca un copil, care întreabă
,,de ce” pentru prima oară.

Ca o ploaie în zi de primăvară
care șterge desenele în cretă colorată
a doi străini ce tocmai s-au îndrăgostit.

Eu, te-am iubit
nu cum știi tu iubirea,
mereu altfel.

Precum un lac,
înstrăinat de roua din apus,
și hotărât să curgă, la nesfârșit,
până se va întâlni cu Pluto în ceruri.

Eu, te-am iubit, cândva,
mereu altfel,
nu cum știi tu iubirea.

Un râu de adevăruri,
ce curge spre infinitul
poveștilor de ,,cum ar fi fost”
dintre o sfântă agnostică
și câțiva zei păcătoși, care visează încă,
să sărute nimfe ce nu mai respiră din cauza lor,
dar le-au fost, cândva, mirese.

Mereu altfel, cândva,
eu te-am iubit,
nu cum știi tu iubirea.

În al morților urlet
să fi găsit alinare, ca un prim sărut,
ce-ar fi urmat să fie,
dar doar atât.

Și în final,
cine se face vinovat?

Tu, infinit mi-ai dat.
Dar ai uitat
ce flori, de fapt, îmi plac.

Non nobis, Amore, non nobis. Sed nomini tuo da Gloriam

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Fii-mi tu muzeu
să-ți fiu eu muză
când morților a căror cântec,
demult uitat, se aude încă prin pădure,
de noi doi, îndrăgostiți.

De-ai fi artă
te-aș adora
Precum o nimfă care se ceartă cu zeii,
din plictiseală sau prea mult drag,
de viață.

De-mi ești semilună
îți sunt lumină
Pentru zilele în care am amețit
pentru că ne-am iubit prea mult
și nu mai știm să ajungem acasă.

Ți-aș fi stea
să-mi fii constelație
indiferent de vreme,
să-ți găsești mereu drumul
înapoi, la mine.

M-aș face floare
În a ta primăvară,
să-mi fii
Când voi uita cum mă cheamă,
să știu, purtăm același nume.

Dar suntem doar oameni.