Felix amore solemne 2

Te iubesc,
cum morții venerează
liniștea unui apus
în zi de soare plin
și lună nouă.

Te iubesc,
cum corbii tânjesc
al nimfelor cântec,
pe când zeii odihnesc
în al lor colț veșnic
visând la constelații,
într-un paradis care încă nu există.

Te iubesc,
cum un număr infinit negativ
pe o carte de tarot,
pierdută printre florile uscate
dintr-o carte veche,
într-o bibliotecă, care, uneori,
când plouă, suspină și ea.

Te iubesc,
cum o poezie recitată pe asfalt
de un păgân care se reneagă pe sine
și, făcând pace cu soarta altora
poate mai speră, încă,
să te va fi întâlnit.

Te iubesc,
cum un înger te tachinează
sărutându-te în somn, și tu
te superi, crezând că mă minți,
când de fapt, e doar frig afară,
și a mai căzut, o stea.

Malus amore solemne

N-o să te uit.
Cum mi-ai zis că mă iubești?
precum o zodierița mi-ai amăgit sufletul.

Mi te visasem să-mi fii mireasă
în rochie albă
de lună nouă,

cu buchet de margarete
culese din ambrozia sfinților ce n-au prins loc în rai,
ai venit la mine să-mi spui,

Stai!
Vorbă proastă.
– zâmbești în somn.

Candid, să cred că pentru mine,
Îngeri răi și cimitire vesele doar, gândul tău.
Tu, ochii-ți verzi.

Sufletu-ți, pierdut;
De când cu nimfele pe Venus
te jucai așteptând în zi de mai

eclipsă, din apus de flori de câmp;
și zeii privesc pe tine
tu, furând din al lor mied

să-mi dai foc
– a mea privire
să te pot îmbrățișa,
Aievea.
Ce vorbă proastă.

Malus Amore Solemne 2

 

Aş putea să fac un copil să plângă. Să lipsesc o lună de la facultate. Să fur de la cea mai bună prietenă. Aş putea să flirtez cu toți băieții pe care îi cunosc, să-i fac să se îndrăgostească şi apoi să plec. Să rămân însărcinată şi să nu ştiu cu cine. Aş putea să fac pun piedică unei persoane în vârstă. Să vorbesc urât. Să rănesc un animal. Să calc pe o floare.

Dar niciodată nu voi plânge, în fața ta.

Malus amore solemne

IMG_6810

Când am vrut, n-ai vrut. Când ai vrut, am vrut, dar n-ai putut. Când mi-ai zis că poți, n-am vrut. Când am vrut amândoi, n-am putut niciunul. Iar când am putut, n-am mai avut răbdare să vrem. Am avut totul, timp, dorință, dragoste. Doar răbdare nu. Iar când vom avea răbdare, nu vom mai avea timp. Timpul l-am împrăştiat, alergând legați la ochi, căutând o dună de nisip, să-l aruncăm acolo, să nu-l mai găsească nimeni. Nu l-am vrut. Nu ne-am vrut. Aproape că m-ai iubit. Aproape că te-am iubit. Dar dacă asta înseamnă să iubeşti, eu nu mă mai joc.