Când mă gând la tine,
Gându-mi drag,
Eu, te iubesc!
Când mă gând, însă, la mine,
Gându-mi veșnic năbădăi:
Ci-ți sunt dragă?
Mă iubești?
Când mă gând la noi doi
Gându-mi cald, ferice-mi viața,
Ci-ți fie doar bine,
Când gându-ți doar fie la mine.
Gând
Tag Archives: poet
Alandala
El // Ea 7
-Drac să-mi fii
-În Gheena să ne fi văzut
-Altminteri?
-Înger, profan
-Tizic de ființă!
-Nici mărul nu mai înflorește
-Făcut-ai din soare, zgură!
-Blestemată-ți zodia –
-Vorba, mincinoasă?
-Crezu-mi, încă!
-Suflet, cu Lilith, de mult plecat
-Atât rău, și pomul sfânt murit-a
-Dor, mai ai?
-Să colind, pe morți doar
-Aievea?
-Încă.
-Îți îngân, în vorbă proastă
-Îndrăznești, să?
-Încă
-Păcatu-ți faci, cu mine!
-Slut om, iar sufletu-ți tizic!
-Îți îngân, în vorbă proastă!
-Sufletu-ți, prăpăd fie!
-În taină rea, soarta fie-ți!
-În lemn sfoiegat s-asfințești!
-Îți îngân, în vorbă proastă. Îndrăznesc?
-Îndrăznește, să.
-Ne iubim,
-Încă.
Felix Amore Solemne
De-ți fie zodia cu tine rea,
ochii-mi
– apus de soare –
drumul spre casă fie-ți.
De-ți fie cu povară crucea
nici semilună să pricepi
Păru-mi roșu va fi fost
– al tău –
elixir, pentru orice.
De-ți fie cu prăpăd
în suflet
liniștea-mi ascultă
liniște
în suflet
– al tău –
aduc.
De-ți fie-n gând aglomerat
vorbă rea
vocea-mi
baladă
– a ta –
adevăr, să îți găsești.
De-ți fie inima grea
să ai dragoste
să dai;
să mă iubești
– pe mine –
te voi fi iubit;
În mai cu ploi,
octombrie, cu flori
și pentru totdeauna.
el // ea 6
-Dă-mi noapte, ca să te citesc în stele
-Flori din soare sau, poate, un copac înflorit
-Nimeni nu ne știe!
-Nimeni să nu ne știe!
-În nori, să te scriu cu petale de flori
-În ploaie, eu, te desenez
-Cu cretă –
-Câte o amintire, în fiecare picătură
-Din părul tău, să scriu rapsodie, încă. Și rouă din frunzele de toamnă, cântec –
-Adio?
-Bună dimineața.
-Nimeni, să nu ne știe!
-Când soare va să fie, tu primăvară-mi;
-Oglindă-n, sufletu-ți! Să mă știi că-ți sunt.
-Și de va fi să ningă, te strig, să nu mă uiți.
-Nici veacuri nu m-ar face!
-Tu, piatră prețioasă!
-Aievea-mi vorbești?
-Dă-mi noapte, nimeni să nu ne știe. Aievea.
Blestem 7
Luate-ar muștele, să vizitezi al lor stăpân.
Al Anei loc, în zid – cadou să-ți fie!
Cu Naamah să faci casă, în Tartar,
Preot fie-ți călărețul alb.
Ai mei ochi verzi să-i visezi necontenit,
Liniște să n-ai nici în mormânt – roșu să te bântuie, infinit, părul meu!
Însetat să fii, zgură și tizic doar să găsești, pe ale tale cărări.
Înfometat de-ai fi – doar de zgârciți să ai parte!
Și ai să știi,
Mi-a fost dor, poate.
Somnus bene
Ești poezie!
Dacă furtună-ți calea,
Eu calm – sufletul tău să-ți găsești, mereu.
Baladă, ochii tăi!
Când mă privești, tot răul înflorește-n primăvară – sunt fericită, iar.
Ești poezie!
Vocea-ți, armonie,
Când tu vorbești, orchestra un haiku doar.
Ești poezie!
Zodia-ți blândă, iar eu nu mă mai tem,
orice pericol va să vină peste,
– să-mi fii paznic bun,
al meu somn.
Ești poezie!
Să te iubesc – ce înlesnire!
Să mă iubești – ce fericire!
Să ne fim – fatalitate!
Postargument // 2
Nu deunăzi,
Dar am avut un odată,
undeva, al nostru.
Atât de clari ochii tăi!
– mi-ai fi spus că mă iubești?
Te-am crezut!
Cu suflet
cu lacrimi,
în zi cu semilună,
Jurământ am făcut,
pentru doi,
pentru trei
sau totdeauna,
Să ne fim.
Azi, crezu-ți mincinos
Cuvântu-ți, sperjur!
Sufletu-ți sincer, îmi spui.
– Fie-ți de ocară, dacă vorba proastă!
Luna nouă, vorba schimbi și zici,
doru-ți sincer! Astă dată?
În ochii-ți, tot zeiță, îmi spui.
– Desuet?
Desuet.
Astă dată?
Sămăluiești.
Prea târziu a fost.
nici eu nu sunt acasă pentru tine.
Ar fi trebuit să-mi dau seama că inima ta nu este acasă pentru mine în momentul în care m-am pierdut în ea. Nu e mare, iar eu m-am pierdut, căutând adăpost. Mai apoi, m-am trezit să mă uit la stele. M-am trezit, noaptea, devreme, la ora când sunt cele mai frumoase ele, stelele. M-am speriat, pentru că nu știam unde sunt. Nu știam, sau nu mai știam, nu contează. N-am recunoscut locul, și poate ar fi trebuit, dar asta nu e acasă. Nu ți-am recunoscut când bate, inima. N-am reușit să ne sincronizăm, nicio clipă – am încercat. Și atunci, cum aș putea spune că sunt acasă, când nu reușesc să privesc măcar stelele?
Desigur, te-aș chema la mine, dar ..
Lady in black 