Așa se întâmplă

20180411_092053

Hai să ne mai știm – doar cât o țigară. Când te-am văzut deunăzi, îmi erai iar copil. Era așa ușor când eram copii. Nu trebuia să ne spunem nimic – știam că vom fi împreună mereu. Ai trecut pe lângă mine – nu m-ai recunoscut. Mi-am spus – iată-l! Eram cei mai buni prieteni. Oare tu ți-ai spus? – iat-o! Era simplu atunci – copii. Hai să ne mai știm – doar cât o țigară. Au trecut multe anotimpuri de atunci. Am uitat. Știu că ai uitat. Așa se întâmplă. Hai să ne mai știm – vrei să ne mai știm? doar cât o țigară. Ca atunci, când ne mai știam doar o clipă – eram copii – un joc.

pentru cât ne trebuie

 

Aseară mi-ai spus că mă iubești.
Mi s-a făcut frică. 
Frică de prea puțin.

Sau mai rău –

Prea mult.
Așa că am plecat. 
Atunci am știut sigur că mă iubeai.
Ai venit după mine. 

M-ai luat de mână –

“Hai, vino! Să fugim amândoi. Dacă asta te sperie, hai să fugim amândoi de prea puțin sau de prea mult. Hai să găsim un loc știut doar de noi, și să ne iubim cum știm. Să ne iubim cât trebuie – uneori prea puțin, alteori prea mult. Dar niciodată deloc.”

Am zâmbit –

“Hai să găsim un loc știut doar de noi, și să ne iubim cum știm. Uneori prea puțin, alteori prea mult.”