Tag Archives: imv

Supradoză de vise

Posted in dear diary 🍓 by

img_0032

Omul are nevoie de vise, de speranțe, ca să supraviețuiască, dar când ai prea multe vise și speranțe, îți este imposibil să trăiești.

Aș vrea să fiu din nou copil. Când eram mică, visam să fiu „om mare”. Îmi imaginam cum o să arate viața mea. Și arăta foarte bine. Totul era așezat exact la locul lui. Mai mult de atât, eram foarte fericită. Și mi s-a pus pata pe treaba asta, când o să fiu mare, vreau să fiu fericită. Visam să fiu la fel de fericită ca atunci. Bulsh! Am crescut. Acum sunt aproape „om mare”. Sunt la vârsta la care se presupune că ar trebui să am o oarecare ordine în viață. Glumă!

Acum sunt la vârsta la care începi să crezi din nou în povești și basme. Am început din nou să visez. Visez să fiu iar copil. Să fiu fetița aia mică, care visa să fie fetița aia mare. Care credea că viața e doar o glumă seacă și trebuie tratată ca atare, până reușești să o faci mai amuzantă. Care credea în zâne și în zmei care salvează prințese. Care.. era fericită.

Pentru ea mi-am promis că o să fac tot ce pot pentru a fi fericită. Iar când viața mă va duce pe un drum greșit.. O să râd. Pentru că viața nu este decât o glumă seacă, pe care o poți face mai amuzantă.

20 x 20

Posted in dear diary 🍓 by

img_0035

Nefericit este cel care are timp, nenorocit cel ce nu are, și prost este, Doamne, ăla care nu știe să profite de el. Timp avem toți. Timp nu are nimeni. Timp are cine își dorește. Eu zic că, cine vrea, are timp. În 20 de ani am avut timp să învăț vreo 20 de lucruri. Poate sunt mai multe, dar astea 20 sunt sigură că le-am reținut.

Îmi aduc aminte că nu reușeam să-mi leg șireturile de la pantofi. Mă enervam, și începeam să țip. Mama îmi spunea mereu pe un ton blând.. „Ai răbdare, Ioana”. Mi-a fost foarte greu, recunosc, dar am reușit să învăț să am răbdare. Iar mai târziu, când am avut primul meu cățeluș, am învățat cum să mă port cu el destul de repede, pentru că puteam avea răbdare să învăț. Vai, îmi aduc aminte când eram la grădiniță.. toată ziua coloram și ne jucam. Acolo am învățat să-mi fac prieteni. Am cunoscut acolo o fată, și culmea, încă mai vorbim! În timp bănuiesc că am învățat să-mi aleg prietenii.. În timp bănuiesc că am învățat să iubesc. Încă n-am învățat pe cine să iubesc.. Am învățat să mă cert, dar nu cu cine ar trebui. Mi-am dat seama cât de frumoasă este viața în momentul cel mai greu, iar în cel mai frumos moment din viață mi-am dat seama cât poate fi de nesuferită. Mereu mă întreb, de ce nu sunt oamenii sinceri? De ce mint? Eu de ce n-aș minți? Mda, îmi aduc aminte că am învățat să nu mint, cândva, undeva, dar nu mai știu de ce. Oricum, consider că a fi sau a nu fi onest, până la urmă rămâne o alegere personală. A alege. Cred că e cel mai greu lucru pe care l-am învățat. Mi-a luat câțiva ani, până am reușit să fac singură o alegere, fără să mai țin cont de părerile celorlalți. „Nu-ți stă bine cu ruj roșu!” Și eu schimbam culoarea. Ce prostie! Ce prostie să-ți construiești stilul bazat pe opiniile celorlalți. Dar între timp și m-am maturizat (puțin). Am învățat să fac tiramisu și cartofi prăjiți și să spăl vasele după, să număr restul când merg la magazin și să plătesc facturi, să-mi fac patul, să întind rufele ude și să dau cu aspiratorul. A trebuit să învăț să mă ridic. Primul lucru pe care l-am învățat cred că a fost să mă ridic. Am fost nevoită să învăț să mă ridic de multe ori, de câte ori am căzut.

Sunt curioasă ce mai învăț nou la anu’.