Tag Archives: latin title

vivire in oblivione

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te citesc în scrisori scrise-n lacrimile dintâi culese
de cei deja nenorociți de-a vieții preaursită.

Din Gheenă, Moira însuși ne traduce în cuvinte
de noi doar înțelese, să ne găsim și alte primăveri.

Paradisuri suspină absența noastră.
Să fi stat, ar fi înnebunit de ciudă zei
și nimfe s-ar fi înecat de râcă – atât ne-am iubit.

Să ne fi fost în scris altfel!
nenorocit fie,
că ne-am întâlnit.

Răbdare, să fi avut,
Dreptate – niciunul.
Nu timpul ne trece,
Ne-am trecut noi,
pe noi,
de noi.

În suflet ne pictăm idei a ce am fi putut fi,
Amintiri, ce nu au loc să se întâmple.
Nu timpul ne trece,
Să fi avut răbdare,
Să ne fi fost în scris, altfel.

Mortale peccatum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Să mă iubești, prea mândru.
Ca să te uit eu, prea lacom, să-mi dai voie.
Un laș, să vrei să te fi iubit, cândva.
De-ți întâlnesc privirea, în sufletu-mi cu pietre arunci, și de-mi vorbești, atât venin, iubirea însăși se va fi sinucis.
Paradisu-mi l-ai pătat cu rău și smoală, nici să mai respir nu pot.
Să fi dat călărețul alb peste mine,
aș mulțumi sfinților pentru binele făcut,
decât sa mă fi cuprins tu, din nou.
De-ți mai strig numele, încă,
Mai bine mă blesteamă Dumnezeu.

Amor fati

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Te ador.
Dar n-o să-ți spun asta.
Tu n-o să știi,
cât te-am plâns de dor,
pe tine, cât te-am visat,
că suntem.

Te ador.
Corbii ți-au șoptit de-a mea dragoste
și-n ploaie, curcubeu zărit-ai – ai mei ochi.
De n-ai aflat, eu n-o să-ți spun.

Te ador.
Parfum de nu-mă-uită,
trimis-am în buchet de noapte bună.
Gându-ți, nu la mine.

Te ador.
Un mausoleu,
ce adăpostește sufletele turbate
ale celor ce n-au făcut pace cu dracii –
mi-e dor de tine.
Tu, nu-mi știi numele.

Te ador.
Dar gându-ți, nu la mine.
Și eu, n-o să-ți spun

Malus amore solemne

Posted in for her 👠, lady in black 🌙 by

N-o să te uit.
Cum mi-ai zis că mă iubești?
precum o zodierița mi-ai amăgit sufletul.

Mi te visasem să-mi fii mireasă
în rochie albă
de lună nouă,

cu buchet de margarete
culese din ambrozia sfinților ce n-au prins loc în rai,
ai venit la mine să-mi spui,

Stai!
Vorbă proastă.
– zâmbești în somn.

Candid, să cred că pentru mine,
Îngeri răi și cimitire vesele doar, gândul tău.
Tu, ochii-ți verzi.

Sufletu-ți, pierdut;
De când cu nimfele pe Venus
te jucai așteptând în zi de mai

eclipsă, din apus de flori de câmp;
și zeii privesc pe tine
tu, furând din al lor mied

să-mi dai foc
– a mea privire
să te pot îmbrățișa,
Aievea.
Ce vorbă proastă.

Quanta tragoedia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Sufletul nu mi te mai vorbește fluent
nici ochii-ți nu mai știu.
Să fi fost negri? Răi? Să mă fi iubit?
Cât păcat.
Ce tragedie.

Să ni se fi spus cândva povestea,
că ne-am irosit timpul împreună
vorace căutând
să ne potolim setea dintr-un foc mocnit.

Doi viciați
luându-ne la întrecere pe sub cavouri
și îngăimând al morților cântec
de parcă liniștea lor ni s-ar fi cuvenit.

Și azi,
de-ar fi să ni se fi citit balada?
în cărți de poezie,
la lumina stelelor găsite de noi
în nopți cu semilună,
când ne alergam împreună, iar gheața,
nu se topea
nici pentru două, sau trei picături.

O fecioară
care vede marea pentru prima dată
și își închipuie că toate stelele îi sunt loiale.

Ca un copil,
care descoperă că soarele este tot stea,
iar superstițiile sunt doar o manieră
de a picta viața
în nuanțe de șampanie crudă și vin ars.

Când împreună,
noi doi,
un demon ziua
și noaptea prinde forme sfinte
precum un hulitor,
ce așteaptă să fie iluminat.

Azi?
Tot, de tot,
doar împreună.

nescivi quod nomen imponeren 3

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Încă nu-ți știu ochii, decât vis
Dar dacă ne-om cunoaște cândva, aievea,
– îți zic, o să ne știe paradisuri, toate –
Să plângă nimfele de dragul nostru.

Abisul cu jiind ne va privi
și morții o să urle atât de tare, fără să știe
– îi auzim, iar cântecul lor de năzuință,
al nostru tropar.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis.
Dar într-o vreme, ochii-ți o să-i găsesc ca pe acasă.

De te vei pierde în anotimp prea rece
pentru sufletul tău cald,
să-ți aduci aminte, al meu păr roșu.

Și de noaptea va fi având semilună,
– ce dacă ne vorbesc de rău toți zeii? –
adăpost îți sunt.

Încă nu-ți știu ochii, decât vis, păgân.
și când mă trezesc,
îmi pare totul mult prea sfânt.

Non nobis, Amore, non nobis. Sed nomini tuo da Gloriam

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Fii-mi tu muzeu
să-ți fiu eu muză
când morților a căror cântec,
demult uitat, se aude încă prin pădure,
de noi doi, îndrăgostiți.

De-ai fi artă
te-aș adora
Precum o nimfă care se ceartă cu zeii,
din plictiseală sau prea mult drag,
de viață.

De-mi ești semilună
îți sunt lumină
Pentru zilele în care am amețit
pentru că ne-am iubit prea mult
și nu mai știm să ajungem acasă.

Ți-aș fi stea
să-mi fii constelație
indiferent de vreme,
să-ți găsești mereu drumul
înapoi, la mine.

M-aș face floare
În a ta primăvară,
să-mi fii
Când voi uita cum mă cheamă,
să știu, purtăm același nume.

Dar suntem doar oameni.

Carmen de populo simplex et amor mortuus

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ai dat cu mine de pereți și cu tot ce ar fi putut să fie,
să nu-ți pară rău.

Au plâns zeii, iar morții
au aruncat cu flori proaspete de martie
în locul unde ar fi trebuit îngropată dragostea noastră
doar un zvon. Ce blasfemie!

Să nu-ți pară rău.
Îți sunt stea, mi-ai fost întreagă constelație.
Nu-mi pare rău.

Te-am plâns,
dar lacrimile nu pentru tine mi-au fost.
Și de ți-am scris scrisori,
cuvintele au ars
până să ajungă la tine.

Să nu-ți pară rău,
o să se cânte printre nimfe
despre când ne-am iubit așa mult,
încât nu a mai rămas altceva,
decât să ne spunem rămas bun,
pentru mereu,
pentru totdeauna.

să nu-ți pară rău.

monstrum horrendum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙, poetry ✨️ by

Aseară ne-am certat.

Cafeaua nu mai avea zahăr

și ne-am certat.

Eu tac.

Tu mă privești de parcă știi ce-i cu sufletul meu.

Mă privești și aștepți să vină un prim cuvânt de la mine

iar restul, poate de la tine

De parcă a-i știi exact ce-i cu sufletul meu.

Eu tac.

Mă privești știind exact poate ce urmează a-ți spune.

Eu tac.

În sufletul meu țin ascuns un monstru

eu doar tac.

Un uragan de lacrimi pe care încă nu le-am plâns, pentru că mă iubeai prea mult.

O furtună de vise nevisate

eram trează, visându-te pe tine.

Un taifun de visuri neîmplinite îmi apasă sufletul

viitorul meu era doar în doi.

Fotografii încă nepictate îmi zboară precum un vârtej

și doare

nu mă găsesc

nu te găsesc

nu găsesc

nu mă găsesc

Și tac.

Îmi plouă cu amintiri neîntâmplate

eu tac

nu găsesc.

Și te văd atunci așa cum ești, și poate cum ai fost mereu.

ochii-ți sunt întunecați, precum și sufletu-ți, mare și urât.

Și ce-am iubit?

eu tac

tu mă cerți

eu plec

tu taci.

memento mori

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by


O toamnă m-am văzut – lumină.
De atunci de trei ori am murit – trei anotimpuri – toamna.
Când te-am cunoscut – o vară.
Când mi-ai spus că mă iubești – două cuvinte.
Când ai plecat – fără să spui de ce – trei lacrimi.
În iubirea noastră am fost analfabeți. Noi n-am avut nevoie să ne spunem.
Nu ne-am spus.
Am simțit – fiecare cuvânt care îmi mângâia pielea, am simțit fiecare cuvânt care îmi săruta fruntea. Fiecare cuvânt în care ne-am iubit – noi nu ne-am spus.
Îmi este dor să-ți fiu dor – dor să mă doară inima când bate – de tine.
De când mă știu, am murit de trei ori.
Când te-am cunoscut – o vară
Când ți-am spus că te iubesc – două cuvinte
Când am rămas singură, fără să știu de ce – lacrimi.
Cu tine – nu pot să trăiesc
Fără tine – unde ești? simt că mor.