Ție de ce îți este frică ?

IMG_4920

Frica de trecut. Frica de necunoscut. Frica de a-ți fi frică. Frica de a fi. Frica de a nu mai fi. Frica de a fi rănit sau de a fi iubit prea mult. Frica de a înșela sau de a fi înșelat. Frica de a fi stat prea mult sau de a fi fugit prea devreme. Frica de întuneric sau de prea multă lumină. Frica de a te îneca sau te a fi plutit prea departe de țărm. Frica de boală sau de a fi prea sănătos. Frica de cunoscut. Frica de prea mult prezent.

Frica – singurul sentiment pe care ne este frică să-l împărtășim.

Cafea amară

 

Astăzi clar nu e ziua mea.

Cafeaua de dimineață nu a fost deloc bună. Tu ți-ai băut-o pe a ta oricum. În timpul acesta ai fumat doar o țigară. Te-am privit în tot acest timp, încercând să-ți întâlnesc privirea. Tu nu m-ai privit deloc. Ți-ai terminat cafeaua și ai plecat. Nu te-am întrebat de ce. Niciodată nu te întreb. Dar ştiu că te întorci mereu. Astăzi ai plecat şi nu te-ai mai întors. Nu te-am căutat. Niciodată nu te caut.

Abia după ce ai plecat am găsit laptele pentru cafea.

Astăzi clar nu e ziua mea.

De-a v-ați ascunselea 

Noi doi avem boala visătorilor.

Ziua zburăm printre stele, ne îndrăgostim pe lună şi ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Şi ne găsim mereu. Eu pe Marte, tu pe Venus.

La prânz ne plimbăm prin pădure, ne întrecem cu nimfele şi de fiecare dată când câştigăm, un copac înflorește în anotimpul nepotrivit.

Noaptea ne dăm întâlnire pe malul mării, supărând toate zânele şi vrăjitoarele pentru că după atâta joacă încă ne putem îndrăgosti, din nou. Şi dormim printre flori în adâncurile mării, şi n-avem nicio grijă, pentru că ştim că o să ne găsim din nou a doua zi.

O să ne găsim a doua zi, printre stele, în pădure sau pe malul apei, aşteptându-ne unul pe celălalt, doar ca să o putem lua de la început.

Malus Amore Solemne 2

 

Aş putea să fac un copil să plângă. Să lipsesc o lună de la facultate. Să fur de la cea mai bună prietenă. Aş putea să flirtez cu toți băieții pe care îi cunosc, să-i fac să se îndrăgostească şi apoi să plec. Să rămân însărcinată şi să nu ştiu cu cine. Aş putea să fac pun piedică unei persoane în vârstă. Să vorbesc urât. Să rănesc un animal. Să calc pe o floare.

Dar niciodată nu voi plânge, în fața ta.

Despre anxietate 2

 

Nu mai ştiu cum este să-ți fie frig, pentru că este foarte cald afară. Dar am uitat cum este să-ți fie cald, pentru că îmi este frig de ceva timp. Câteodată nu mai ştiu dacă doare de la prea mult sau sunt amorțită de la prea puțin. Cuvântul echilibru am uitat de mult cum se pronunță. Sugar, spice and everything nice, right ? Văd bucăți din mine care se completează perfect dar nu au ce căuta una lângă cealaltă. Îmi este frică şi nu mă tem de nimic, sunt fericită, dar nu vreau să mă ridic din pat, vreau să merg la acea petrecere dar sunt foarte obosită. Iubesc Bucureştiul, dar am nevoie să respir alt aer. 

Să-mi trăieşti, frate!

 

 

Sunt foarte mândră să spun că întotdeauna ai fost un frate bun. Mi-aş fi dorit un alt frate ? Niciodată ! Mi-aş fi dorit din tot sufletul să fiu eu sora mai mare ca să te pot bate uneori când mă enervezi ? Posibil. Dar întotdeauna îți voi fi recunoscătoare pentru tot ceea ce am învățat de la tine.
De exemplu, când mi-ai explicat de ce te bronzezi mai bine noaptea. Şi pentru că avea sens total, am început să plâng atunci când ai noştri părinți care mi te-au dat, nu m-au lăsat noaptea la plajă. Încă îți mulțumesc că mi-ai salvat viața, atunci când mi-ai spus că nu mai am voie să mă spăl pe dinți, pentru că s-ar putea să mor de la pasta de dinți. Şi să-ți dea Dumnezeu sănătate, pentru că la 7 ani mi-ai întărit frica de curcani şi m-ai învățat să mă ascund, în loc să-i tragi un şut şi să-mi spui să fac la fel. Oricum făceam tot ce făceai şi tu. Când am mai crescut, ai fost cel mai tare când mergeai la părinți și le povesteai tot ce te rugam să NU le spui. Cel mai tare.

Totuşi, n-o să uit când ai venit să-l cerți pe băiatul ăla de la grădiniță care mi-a spart nasul cu piciorul de la scaun. Sau când te urcai vara în copac şi fiind aproape singura cu frate, beneficiam de cele mai multe corcoduşe. Şi îți mulțumesc pentru că nu te-ai supărat pe mine atunci când îți distrugeam/ furam soldățeii. Şi cel mai mult îți mulțumesc pentru că îmi ești 🙂

Malus amore solemne

IMG_6810

Când am vrut, n-ai vrut. Când ai vrut, am vrut, dar n-ai putut. Când mi-ai zis că poți, n-am vrut. Când am vrut amândoi, n-am putut niciunul. Iar când am putut, n-am mai avut răbdare să vrem. Am avut totul, timp, dorință, dragoste. Doar răbdare nu. Iar când vom avea răbdare, nu vom mai avea timp. Timpul l-am împrăştiat, alergând legați la ochi, căutând o dună de nisip, să-l aruncăm acolo, să nu-l mai găsească nimeni. Nu l-am vrut. Nu ne-am vrut. Aproape că m-ai iubit. Aproape că te-am iubit. Dar dacă asta înseamnă să iubeşti, eu nu mă mai joc.

Pe tine ce te face fericit ?

12439233_1067638766590369_8546469502836072344_n

Îmi place să ascult muzică pe care prietenii mei o ascultau în liceu. Îmi place să fac poze la flori și ador cum miros după ce a plouat. Îmi place să mănânc multă înghețată de vanilie și după să mă plâng că m-am îngrășat. Îmi place să „de-abia aștept”. Îmi place de Edgar și de Salinger și de domnul Keyes. Ador când descopăr că am prieteni talentați. Îmi place să am mai multe rujuri decât am nevoie, chiar dacă toate sunt aceeași culoare. Îmi place să mă uit la filme Disney, chiar dacă le știu pe de rost. Îmi place să-mi amintesc. Îmi place să merg în locuri în care am mai fost. Îmi place să fac lucruri noi și să aflu lucruri de care nici n-am auzit.

Pe tine? Ce te face fericit ?

De pe insta adunate și aici postate 2

img_9941

Dacă e ceea ce îți dorești, înseamnă că o să ai pentru ce regreta. Dacă ai pentru ce regreta, înseamnă că o să ai ce să-ți amintești. Dacă o să ai ce să-ți amintești, înseamnă că nu ai de ce regreta. Dacă nu ai de ce regreta, înseamnă că nu avu rost să regreți.

Despre anxietate

IMG_0038

 

E sâmbătă seara. În jur de ora 19:10. Toată ziua a plouat. Toată ziua te-ai uitat pe geam cum plouă. Ești plictisit. Sau obosit. Nu-ți dai seama ce simți. Nu-ți mai amintești cum e să simți. Îți este frică. Și te întrebi într-una când ai avut timp să te schimb. Îți dai seama că te-ai pierdut, undeva, pe drum. Cel mai rău te sperie faptul că nu te mai recunoști. Te uiți în oglindă, și întrebi, „ce naiba faci?” Nimic. Nu primești niciun răspuns. Țipi, „CE NAIBA FACI?” Dar nici măcar ecoul nu-ți răspunde. Ce naiba, nu ești Iona. Ești singur. Ce prostie, nu ești singur. Nimeni nu te înțelege. Nici măcar n-ai încercat să vorbești cu cineva. Îți este frică. Simți că te sufoci. Nu-ți mai simți inima. Te panichezi. Inima începe să-ți bată rapid. Nu e în piept, o simți în stomac, în brațe, în picioare, în păr, în unghii. Te panichezi. Doare. Doare tare. Nu știi unde doare. Ești speriat. Cum ai ajuns pe jos ? Îți strângi corpul cu toată forța. În sfârșit plângi. Doamne, ce bine e. Și plângi. Nu ști de ce plângi, și asta te sperie, te panichează. Inima îți bate din ce în ce mai tare. În piept. Și țipi: „CE NAIBA FACI?” Nu te aude nimeni. Nu te-a auzit nimeni nici acum. Nu reușești să-ți miști buzele. Corpul nu te ascultă. Nu înțelegi ce se întâmplă. Îți este frică. Vrei să te ridici. Vrei să înțelegi ce se întâmplă cu tine. Încerci să te ridici. Încerci să înțelegi ce se întâmplă cu tine. Minți. Ști ce se întâmplă cu tine. Dar nu poți să te miști. Nu te poți controla. „CE NAIBA FACI?”  Te ridici. Încerci să te calmezi. Te calmezi. Gata, nu-ți mai aleargă inima. Verifici. Nu mai doare. Te uiți în oglindă. Verifici. Nu mai plângi. De fapt nu mai ai lacrimi. Nu o să mai ai lacrimi. Întrebi „de ce?”. Iar minți. Ști, dar nu vrei să-ți mai amintești. Te gândești că trebuie să schimbi ceva. Acel ceva. Îți este frică. Nu vrei să mai doară. Nu așa. Și țipi iar, „CE NAIBA FAC, NU-S FĂCUT DIN HÂRTIE!”. De data asta te aud părinții. Te uiți la ceas. E 19:20.