Tag Archives: romanian writer

Confesiune 3

Când aveam 5 ani, am văzut pentru prima dată un curcubeu. Eram cu tati, ne plimbam, vara (??) când a început să plouă. După 10′ de ploaie aceasta s-a oprit, iar pe cer au apărut culori. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut, vreodată.

M-am hotărât în acel moment că va fi lucrul meu preferat din toată lumea asta și că îmi doresc și eu unul. Evident, l-am rugat pe tata să-mi ia unul, de ziua mea. A zis, da! Evident, nu am primit niciodată un curcubeu. Am fost extrem de dezamăgită, de fiecare dată când nu am primit vreun curcubeu, ci orice altceva.

Acum câteva zile eram la cumpărături cu o prietenă și am dat peste o cană, în formă de curcubeu! Imaginează-ți, cât de surprinsă am fost când am văzut-o, am găsit, după 24 de ani, un curcubeu! Mi-aș fi dorit să-l fi primit cadou? Absolut. Dar, cui nu?

Ideea este, am un curcubeu. Mai mult de atât, m-am descurcat singură. Pentru că, uneori trebuie să te bazezi pe tine, în cazul meu, a fost vorba de un curcubeu.

Uneori face bine la suflet să spui tot ce ai în cap. Apoi, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l citește nimeni, nu?

Inanis lamentatio pro Manole

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ți-i chin Manole,
Ți-i chin de tine!
Din Moira făcut-ai zgoandă
Și-a mea zodie din reverie ai hotărât!

Zici, că-ți jiind de mine?
Tu mare, meșter! Ci mie?
Un nume să-mi fi dat.

Că dragă-ți sunt; De să-ți fi fost,
Desuet, ci nu zic,

Te văd, Manole și-ți chin,
Cum stai zgulit și soarta-ți rea plângi!

Nu-ți fie de ocară? Ci ești satir!
Când sufletu-ți curat,
Cum mucegaiul.

La drept, cine-ți fi zis
Că a mea viață,
Acum, așa, va fi sfârșită?

Eu asfințită-s de prea mult,
Iar de gluma-ți,
N-a râs nimeni.
Ci chiar piatra surpă,
Încă.

Confesiune

Posted in dear diary 🍓 by

Când aveam 10 ani am primit primul jurnal, de Crăciun. Era o agendă albastră, cu delfini pe ea și foaie de matematică. În timp ce îmi plăcea rău de tot, nu l-am suportat. Paradox? Nu chiar. Nu m-am priceput niciodată la matematică, sunt chiar proastă. Albastrul era culoarea mea preferată când eram mică și fetele ( *prietenele mele* ) râdeau de mine, cică… era culoare de băiat. CUM SĂ NU-ȚI PLACĂ ALBASTRU?? Cerul, este albastru, apa mării este albastră ( shh! este, oke? ambele, sunt. ) Sunt zodie de apă ( where my scorpios at?? ), deși, când eram micuță, eram zână, a florilor ( shh! să nu vă aud! ) și pirat, ceva gen Terra din Teen Titans ( SHH!! ) Iar cu delfinii.. aici e tragic. Din cauza unui tricou cu delfini, albastru, din clasa 5-a până în a 8-a, mi s-a spus balenă ( Rip my tweenhood ) So, ya, I was bullied. Rău de tot. Asta e. N-o să mint, le-am purtat pică colegilor mei de clasă foarte mult timp. Până când mi-am dat seama de cât de penibilă este situația: eram supărată pe câțiva copii de maxim 13 ani, care cel mai probabil au uitat de mult că exist. Am început acest blog în 2016 ( oficial, neoficial prin 2011 ) pentru că îmi doream să fiu scriitoare, abia vreo 3 ani mai târziu am avut curaj să postez prima poezie. Cred că se numește Vortex, acum posibil Copa Vacía.. Și chiar îmi place, să scriu. Lucrez la ceva mișto rău ( surprizăă ), poate e gata, la anul.

Nu vreau neapărat să ajung undeva cu toate astea, de multe ori spun multe și nimic în același timp, la fel ca în poeziile mele, cred. Îmi place totuși să cred, că ajung într-un fel sau altul la cineva, cumva, undeva.

Uneori face bine la suflet să spui tot ce ai în cap. Apoi, la ce bun să ai un jurnal, dacă nu-l citește nimeni, nu?

Quid occid amor?

Posted in for her 👠, lady in black 🌙 by

Ucide toți trandafirii
Și dă-mi în cap, cu primăvara.

– Tu, mi-ai omorât deja, sufletul –

Cheamă nimfele apoi,
Să mă râdă toate,
Pentru când mi te vedeam mireasă.

– A ta trădare, tot răul, cel mai rău –

De frică, toți dracii te plângă!

– Cât suflet, tu? –

În ploaie, jurământ va fi făcut
Și vorba-ți, așa proastă;

– A ars –

Cuvântu-ți, i-e satir

– Și-n zodie, tot mincinoasă? –

Zâmbești, în somn,
Și tainic chipu-ți!

Blestem 8

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Pentru fiecare vorbă bună alteia,
Vedete-aș spânzurat în pom făr’ de rod.

Pentru fiecare căutătură apostată,
Drum spre casă fie-ți ca lumină a corbului pană.

Pentru fiecare cuvânt preastâpnic pe dinapoiul meu,
Să nu-ți surâdă zodia nici în sărbătoare de cruce roșie.

Pentru fiecare obidire prilejuită,
Însetat să fii orișicând, iar apa fie-ți tizig și smoală, veci.

Pentru fiecare prăpăd mușinat în suflet,
Vorba-ți fie vecinic proastă, nici Lilith nu te creadă.

Pentru fiecare reazăm scuturat,
Spăsirea fie-ți oprobriu, în etern.

Și o să știu, de bravura-ți cu apăsare!

Inanis lamentatio pro George Bacovia

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Primăvara se sfârși
Și-n sufletu-ți gri, plumb
Și tu,
Asfințit-ai în mai blând
Cât dor!
Cât păcat;
În pană de corb să fi pictat
Decor pe Câmpii Elizee
– Copacii albi, Copacii negri –
Cât dor,
Atât prăpăd
Și tu,
Și eu.

Agonic, vara se duse cu bune vești
Și eu,
Și tu,
În gri pastel de doliu
Satir un corb zâmbind
Și mie,
Și ție,
ne cântă-n iubire;
Să-ți fi fost de-o vârstă
Iubire vom fi avut
Intoxicați vom fi fost!
de vin
de dor
din noi.

Toamna a plecat
și eu,
și tu.
Răsărit-am împreună-n zi nadaz,
cu humă-n suflet ne fuse a trăi,
doi fericiți!
De-ai asfinți – când?
Și să-mi fi fost de-o vârstă, doar!
„dureri pe sufletele moarte
– trezesc poeții singuratici –
iar eu gândesc, ești frumoasă!
Deși, sunt lucruri din trecut;
încet, ninsoarea rătăcește.”
Bate ceasul – miez de noapte
Gându-mi afumat,
al tău,
al nostru
și e toamnă afară, încă.

Iarna, unde-i?
Târziu, în trist pustiu
– Curg zilele spre cimitir –
Stingher, vântul vuind
trist,
și eu,
și tu,
destrămând al vieții sens, încă
să mai dormi, o iarnă,
să visezi
și eu,
și tu,
în culori de gri pastel-cavou,
iar mâine,
Fie-va-ntr-o iarnă,
Pe rând, curse-v-or zilele spre cimitir
și destrămând al vieții fir
se duc, asfințiind iubirea, încă,
pe totdeauna.

El // Ea 7

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

-Drac să-mi fii
-În Gheena să ne fi văzut
-Altminteri?
-Înger, profan
-Tizic de ființă!
-Nici mărul nu mai înflorește
-Făcut-ai din soare, zgură!
-Blestemată-ți zodia –
-Vorba, mincinoasă?
-Crezu-mi, încă!
-Suflet, cu Lilith, de mult plecat
-Atât rău, și pomul sfânt murit-a
-Dor, mai ai?
-Să colind, pe morți doar
-Aievea?
-Încă.
-Îți îngân, în vorbă proastă
-Îndrăznești, să?
-Încă
-Păcatu-ți faci, cu mine!
-Slut om, iar sufletu-ți tizic!
-Îți îngân, în vorbă proastă!
-Sufletu-ți, prăpăd fie!
-În taină rea, soarta fie-ți!
-În lemn sfoiegat s-asfințești!
-Îți îngân, în vorbă proastă. Îndrăznesc?
-Îndrăznește, să.
-Ne iubim,
-Încă.

Felix Amore Solemne

Posted in for him 👞, lady in black 🌙, poetry ✨️ by

De-ți fie zodia cu tine rea,

ochii-mi

– apus de soare –

drumul spre casă fie-ți.

De-ți fie cu povară crucea

nici semilună să pricepi

Păru-mi roșu va fi fost

– al tău –

elixir, pentru orice.

De-ți fie cu prăpăd

în suflet

liniștea-mi ascultă

liniște

în suflet

– al tău –

aduc.

De-ți fie-n gând aglomerat

vorbă rea

vocea-mi

baladă

– a ta –

adevăr, să îți găsești.

De-ți fie inima grea

să ai dragoste

să dai;

să mă iubești

– pe mine –

te voi fi iubit;

În mai cu ploi,

octombrie, cu flori

și pentru totdeauna.

Psalm 1

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ferească zei!
M-ajută draci!
Mă cruți tu, Mefisto blând!

Fie-mi de ocară
S-alerg
Să caut adăpost
atât?

Lilith, mamă bună,
Mă iartă!
– îndemn trimis-ai –
Al meu suflet,

Mă iartă, tu!
să scap – buruiană și șerpi.

Te miri, Faust, tu păcătos,
nici Tatar s-a văzu
– atât rău.

Să fi crezut într-unul
singur
jurământ.
Fie-ți de ocară!

Atât păcat,
Nici Tartar s-a văzut.
Mă cruță, te rog,
Mefisto blând!

În vorbă mincinoasă
m-am închinat crezând-o curată
– precum o floare ce pășește-n umbra soarelui –
întâia dată,
și desuet,
orișice petală
aievea
a căzut.

Te mai iartă,
Solomon și omenirea toată
De-n zi cu roșu-n calendar
Hades, va fi zis
Ferească, cu Dumnezeu înainte.