Chartreuse

 

Noi nu am început ca doi străini. Am păstrat acest mister pentru final. Noi am fost prieteni pentru că visam în aceeaşi culoare. Împărțeam aceeaşi stea pentru aceeaşi dorință. Aveam un singur pat în care ne odihneam vorbind până ne trezea Soarele, pentru că eram prea obosiți să mai dormim. Visam aceleaşi vise şi aveam aceleaşi visuri. Râdeam pentru că ne iubeam prea mult, şi plângeam doar pentru cei care erau prea singuri. Până când am devenit chiar noi singuri. Visul nostru era verde. Dar eu eram galben, iar tu albastru. Iar nuanța nu mai era perfectă. Iar când ne-am dat seama că nu ne uitam la aceeaşi stea, dorințele noastre au devenit diferite. Şi chiar dacă împărțeam un singur pat, aveam perne diferite, şi adormeam la alte ore decât ne știam. Niciunul nu mai visa la noi. De fapt niciunul nu visa. Ne mințeam de dragul fericirii. Ne-a fost frică să fim singuri. Am crezut că putem păcăli destinul. Am vrut să păcălim destinul. Se pare că în final horoscopul a câştigat.

Gând la 23:35

Tu mi-ai spus poveşti seara, înainte să adorm, când nu puteam să adorm. Şi eu nu puteam să dorm pentru că îmi era deja dor de tine. Tu m-ai învățat să cânt, atunci când nu ascultă nimeni şi să ascult muzică când toată lumea tace. Cu tine am învățat să râd, când de fapt aş fi plâns toată noaptea şi să plâng pentru că sunt prea fericită. Lângă tine mi-a fost frig atunci când ne plimbam vara în ploaie şi mă încălzeam când ne alergam ore întregi în zăpadă. Ca doi copii. Te-am iubit. Mă iubeşti? Te iubesc. M-ai iubit? M-ai iubit. Nu mă iubeşti. Vreau să nu te mai iubesc. Tu m-ai învățat iubire. Eu ți-am arătat, că pot. Tu mi-ai furat fericire şi ai aruncat iubire. Şi când ai zis că nu mai poți, am ştiut că nu ai mai vrut să poți. Nici eu n-am mai vrut. M-am plictisit să aştept să mă mai iubeşti. Ştiu că eşti un om bun. Şi te iubesc pentru că m-ai iubit, dar o să te urăsc mereu pentru că te iubesc. Și te iubesc, atât!

Dor

Dor de umbră şi de apă rece, pentru că este prea cald afară. Dor de ciocolată caldă şi fular. Dor de Stuf şi de Acolo. Dor de o oră de la Poarta Sărutului până la Coloana Infinitului, pentru că mă pierd oriunde aş fi. Dor al lui Aimée. Dor să merg la un concert. Dor de oameni noi. Dor de cărți vechi. Dor de tata. Dor de ce am avut şi de ceea ce probabil nu o să fie. Dor de tine. Dor să te cunosc deja. Dor să-mi fie pace. Dor de haosul pe care l-am avut cândva. Uneori, îmi este pur şi simplu dor să-mi mai fie măcar puțin dor.

Glossă

Vara asta am întâlnit o gălăgie de oameni. Oameni care au intrat în viața mea şi au refuzat să mai plece. Oameni cu care m-am intersectat întâmplător pe stradă, ne-am lovit uşor de umăr, după care ne-am continuat drumul spre casă. Oameni pe care am refuzat să-i las să plece. Oameni care au fost lumină, în momentul în care era prea mult întuneric, şi îmi era frică să merg pe stradă. Oameni care s-au prefăcut în picături de ploaie atunci când în sufletul meu era deşert. Oameni care au venit cu ploaie, atunci când furtuna a trecut, şi nu îmi mai era sete. Oameni care au vrut să mă iubească şi oameni pe care am vrut să îi iubesc. Prieteni vechi care au plecat şi prieteni noi care au stat. Prieteni lângă care am stat şi prieteni de lângă care am plecat.

Am făcut aceleaşi greşeli, pe care întotdeauna mă tem că le voi face, dar de care îmi este mult mai frică să le îndrept.

Poate toamna asta mă îndrăgostesc.

Sunt o hoață

img_0266

N-am crezut niciodată că voi fura. Ei bine, am făcut-o. Și da, îmi pare rău. Problema este că nu știu de la cine. Prin urmare nu pot să-mi cer iertare. Și n-am furat bani, o sticlă de apă, ciocolată, o mașină, un ruj, sau mă rog, chestii d-astea mărunte.

AM FURAT O DORINȚĂ

Când am fost la mare, cerul era plin de stele. Am stat pe plajă toată seara, și mă uitam la cerul ală frumos. Și așteptam să cadă o stea. Una singură. Și am așteptat. Și a căzut. Și eu am văzut-o. Una singură. Pe tot cerul ăla mare și frumos, a căzut o singură stea, și eu am văzut-o. Mi-am pus o dorință imediat. Să nu mi-o fure altcineva. Apoi toată noaptea am ascultat muzică și am dansat pe plajă și vai, cât de fericită am fost. Și la moment dat m-am uitat în sus. Atât a fost. Am văzut o stea. O altă stea, pe tot cerul ală mare și frumos care cădea. M-am grăbit, fără să mă gândesc și mi-am pus o dorință. Aceeași dorință, ca să fiu sigură că se îndeplinește. Doamne, cât de fericită am fost!! Apoi m-a lovit. Am furat dorința altei persoane. Poate cineva avea nevoie de ea mai mult decât mine.

De două săptămâni nu mai pot să dorm noaptea.

Ție de ce îți este frică ?

IMG_4920

Frica de trecut. Frica de necunoscut. Frica de a-ți fi frică. Frica de a fi. Frica de a nu mai fi. Frica de a fi rănit sau de a fi iubit prea mult. Frica de a înșela sau de a fi înșelat. Frica de a fi stat prea mult sau de a fi fugit prea devreme. Frica de întuneric sau de prea multă lumină. Frica de a te îneca sau te a fi plutit prea departe de țărm. Frica de boală sau de a fi prea sănătos. Frica de cunoscut. Frica de prea mult prezent.

Frica – singurul sentiment pe care ne este frică să-l împărtășim.

Cafea amară

 

Astăzi clar nu e ziua mea.

Cafeaua de dimineață nu a fost deloc bună. Tu ți-ai băut-o pe a ta oricum. În timpul acesta ai fumat doar o țigară. Te-am privit în tot acest timp, încercând să-ți întâlnesc privirea. Tu nu m-ai privit deloc. Ți-ai terminat cafeaua și ai plecat. Nu te-am întrebat de ce. Niciodată nu te întreb. Dar ştiu că te întorci mereu. Astăzi ai plecat şi nu te-ai mai întors. Nu te-am căutat. Niciodată nu te caut.

Abia după ce ai plecat am găsit laptele pentru cafea.

Astăzi clar nu e ziua mea.

De-a v-ați ascunselea 

Noi doi avem boala visătorilor.

Ziua zburăm printre stele, ne îndrăgostim pe lună şi ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Şi ne găsim mereu. Eu pe Marte, tu pe Venus.

La prânz ne plimbăm prin pădure, ne întrecem cu nimfele şi de fiecare dată când câştigăm, un copac înflorește în anotimpul nepotrivit.

Noaptea ne dăm întâlnire pe malul mării, supărând toate zânele şi vrăjitoarele pentru că după atâta joacă încă ne putem îndrăgosti, din nou. Şi dormim printre flori în adâncurile mării, şi n-avem nicio grijă, pentru că ştim că o să ne găsim din nou a doua zi.

O să ne găsim a doua zi, printre stele, în pădure sau pe malul apei, aşteptându-ne unul pe celălalt, doar ca să o putem lua de la început.

Malus Amore Solemne 2

 

Aş putea să fac un copil să plângă. Să lipsesc o lună de la facultate. Să fur de la cea mai bună prietenă. Aş putea să flirtez cu toți băieții pe care îi cunosc, să-i fac să se îndrăgostească şi apoi să plec. Să rămân însărcinată şi să nu ştiu cu cine. Aş putea să fac pun piedică unei persoane în vârstă. Să vorbesc urât. Să rănesc un animal. Să calc pe o floare.

Dar niciodată nu voi plânge, în fața ta.

Despre anxietate 2

 

Nu mai ştiu cum este să-ți fie frig, pentru că este foarte cald afară. Dar am uitat cum este să-ți fie cald, pentru că îmi este frig de ceva timp. Câteodată nu mai ştiu dacă doare de la prea mult sau sunt amorțită de la prea puțin. Cuvântul echilibru am uitat de mult cum se pronunță. Sugar, spice and everything nice, right ? Văd bucăți din mine care se completează perfect dar nu au ce căuta una lângă cealaltă. Îmi este frică şi nu mă tem de nimic, sunt fericită, dar nu vreau să mă ridic din pat, vreau să merg la acea petrecere dar sunt foarte obosită. Iubesc Bucureştiul, dar am nevoie să respir alt aer.