Au plâns corbii de-al nostru sărut.

eu – binecuvântare îți sunt // Tu – blestem să-mi fii

Tu – cât suflet ? să vii când alergam fericită doar printre stele și flori – să-mi pleci când doar luna mai iubeam cum iubeam pe tine. cât suflet?

Au plâns corbii de-al nostru sărut.

Soarele mi te-a dat – blestem să-mi fii. Și te-am iubit, așa cum păgânul iubește dumnezeul lui. Și te iubesc încă – cum doar un Sfânt pe muritori șție iubi.

lacrimi – în suflet doar mai am. îți spun adio // azi

Au plâns corbii de-al nostru sărut.

Și cât frumos puteam să fim – doar noi. îți spun adio //azi

Printre stele și flori mi-e frig acum. și, dă-mi Doamne, alt frumos, ca să nu mor.

Ți-am spus adio – azi. mâine poate – să ne avem iar

Au plâns corbii de-al nostru sărut.

să-mi fie dat să nu-mi fii? cât frumos putem să fim – doar noi.

Și cât să fie până să-mi vezi ochii iar? – îți spun adio // azi. mâine – să ne avem

 

 

 

 

 

 

de ce doare când te visezi