Pansament

Hai, spune-mi ce te doare. Mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.
N-am știut niciodată cât o să mă doară fără tine – libertatea – până când mi-ai dat drumul să plec – afară.
N-am știut niciodată cât o să mă doară să stau, până când mi-ai spus să plec – ai aruncat cuvinte în mine.
Ai aruncat cuvinte în mine și mi-ai făcut vânătăi pe suflet și mi-ai fracturat dragostea.

Doare.



Să nu-ți pară rău. El mi-a pus spirt pe răni și sufletul în gips. Păcat că nu ești aici. M-am vindecat așa frumos.
nu-mi pare rău – dar să știi că –
Îmi pare rău că nu ai fost lângă mine când mi-a fost mai rău – să vezi cum nu mai sufăr azi.

Doare,
oare?

Îți pare rău că mi-ai provocat atât de mult rău ? – spune da, te rog, altfel o să te urăsc prea mult.
mă bucur că l-am găsit – te rog, să fii gelos.

“Mă bucur că te-am găsit.”
Știu că te bucuri că ești aici.

“Hai, spune-mi ce te doare, mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.”

Să fii fericit

 

Am pierdut bucăți din mine din cauza ta. Şi tu nu ai ştiut nici măcar să mă ajuți să le adun. Tu, cel pe care l-am iubit cel mai mult. Chiar ți s-a părut atât de amuzant să te joci cu sufletul meu? Cu sufletul unui om nu te joci. E josnic. Tu, cel pe care l-am iubit atât.. Mi-ai luat inima, şi ai modelat-o cum ai vrut tu, ca şi când ar fi fost făcută din plastilină. Şi cu zâmbetul ăla al tău, fermecător, sadic, te uitai la mine în timp ce o rupeai în bucățele atât de mici, încât nici acum nu le-am mai găsit pe toate. Şi îmi spuneai, “Stai liniştită draga mea, totul o să fie bine. Promit.” Ai promis. De ce ai promis? De ce te-am crezut? Tu nu ai putut niciodată să iubeşti. Eu nu mai pot să iubesc. Dar îți doresc, dragul meu, să fii cel puțin la fel de fericit, pe cât sunt eu acum.

Chartreuse

 

Noi nu am început ca doi străini. Am păstrat acest mister pentru final. Noi am fost prieteni pentru că visam în aceeaşi culoare. Împărțeam aceeaşi stea pentru aceeaşi dorință. Aveam un singur pat în care ne odihneam vorbind până ne trezea Soarele, pentru că eram prea obosiți să mai dormim. Visam aceleaşi vise şi aveam aceleaşi visuri. Râdeam pentru că ne iubeam prea mult, şi plângeam doar pentru cei care erau prea singuri. Până când am devenit chiar noi singuri. Visul nostru era verde. Dar eu eram galben, iar tu albastru. Iar nuanța nu mai era perfectă. Iar când ne-am dat seama că nu ne uitam la aceeaşi stea, dorințele noastre au devenit diferite. Şi chiar dacă împărțeam un singur pat, aveam perne diferite, şi adormeam la alte ore decât ne știam. Niciunul nu mai visa la noi. De fapt niciunul nu visa. Ne mințeam de dragul fericirii. Ne-a fost frică să fim singuri. Am crezut că putem păcăli destinul. Am vrut să păcălim destinul. Se pare că în final horoscopul a câştigat.

Gând la 23:35

Tu mi-ai spus poveşti seara, înainte să adorm, când nu puteam să adorm. Şi eu nu puteam să dorm pentru că îmi era deja dor de tine. Tu m-ai învățat să cânt, atunci când nu ascultă nimeni şi să ascult muzică când toată lumea tace. Cu tine am învățat să râd, când de fapt aş fi plâns toată noaptea şi să plâng pentru că sunt prea fericită. Lângă tine mi-a fost frig atunci când ne plimbam vara în ploaie şi mă încălzeam când ne alergam ore întregi în zăpadă. Ca doi copii. Te-am iubit. Mă iubeşti? Te iubesc. M-ai iubit? M-ai iubit. Nu mă iubeşti. Vreau să nu te mai iubesc. Tu m-ai învățat iubire. Eu ți-am arătat, că pot. Tu mi-ai furat fericire şi ai aruncat iubire. Şi când ai zis că nu mai poți, am ştiut că nu ai mai vrut să poți. Nici eu n-am mai vrut. M-am plictisit să aştept să mă mai iubeşti. Ştiu că eşti un om bun. Şi te iubesc pentru că m-ai iubit, dar o să te urăsc mereu pentru că te iubesc. Și te iubesc, atât!

Cafea amară

 

Astăzi clar nu e ziua mea.

Cafeaua de dimineață nu a fost deloc bună. Tu ți-ai băut-o pe a ta oricum. În timpul acesta ai fumat doar o țigară. Te-am privit în tot acest timp, încercând să-ți întâlnesc privirea. Tu nu m-ai privit deloc. Ți-ai terminat cafeaua și ai plecat. Nu te-am întrebat de ce. Niciodată nu te întreb. Dar ştiu că te întorci mereu. Astăzi ai plecat şi nu te-ai mai întors. Nu te-am căutat. Niciodată nu te caut.

Abia după ce ai plecat am găsit laptele pentru cafea.

Astăzi clar nu e ziua mea.

De-a v-ați ascunselea 

Noi doi avem boala visătorilor.

Ziua zburăm printre stele, ne îndrăgostim pe lună şi ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Şi ne găsim mereu. Eu pe Marte, tu pe Venus.

La prânz ne plimbăm prin pădure, ne întrecem cu nimfele şi de fiecare dată când câştigăm, un copac înflorește în anotimpul nepotrivit.

Noaptea ne dăm întâlnire pe malul mării, supărând toate zânele şi vrăjitoarele pentru că după atâta joacă încă ne putem îndrăgosti, din nou. Şi dormim printre flori în adâncurile mării, şi n-avem nicio grijă, pentru că ştim că o să ne găsim din nou a doua zi.

O să ne găsim a doua zi, printre stele, în pădure sau pe malul apei, aşteptându-ne unul pe celălalt, doar ca să o putem lua de la început.

Malus amore solemne

IMG_6810

Când am vrut, n-ai vrut. Când ai vrut, am vrut, dar n-ai putut. Când mi-ai zis că poți, n-am vrut. Când am vrut amândoi, n-am putut niciunul. Iar când am putut, n-am mai avut răbdare să vrem. Am avut totul, timp, dorință, dragoste. Doar răbdare nu. Iar când vom avea răbdare, nu vom mai avea timp. Timpul l-am împrăştiat, alergând legați la ochi, căutând o dună de nisip, să-l aruncăm acolo, să nu-l mai găsească nimeni. Nu l-am vrut. Nu ne-am vrut. Aproape că m-ai iubit. Aproape că te-am iubit. Dar dacă asta înseamnă să iubeşti, eu nu mă mai joc.