
Te visez în culori care nu există.
Privesc cum răsare luna pe cer – mi te văd în stele.
În ploaie îți aud numele – fredonat de ritmul picăturilor care se lovesc de asfalt și acompaniat de pașii trecătorilor grăbiți.
Parcă te citesc în toate nuvelele celor ce se iubesc.
Și parcă vreau să te iubesc mai mult.
– Nu vreau să te mai citesc în nuvelele altora – hai să scriem povestea noastră! O să uităm să punem câte o virgulă sau o cratimă, o să confundăm „î” cu „â”, și câteodată o să mai uităm să punem anumite litere. Dar o să fie povestea noastră, și vom arăta lumii cât vrem din ea, și întotdeauna se va sfârși cum vrem noi
– pe plajă – privind apusul
Și ca să nu ne certăm de la început – dau eu titlul
– Te las pe tine să începi.








