Tag Archives: jetpack

Despre dragoste

Posted in dear diary 🍓 by

img_6615

Ciocolata amară are un gust deosebit. Prima oară e ceva nou. Te intrigă. N-are niciun gust. Apoi ți se pare dulce. Dintr-o dată devine amară. Câteoată prea amară. Mă rog, depinde de ciocolată. Apoi rămâne fără gust.

Ai părul lung. E minunat, nu? Mai ales dacă e culoarea ta naturală. Îl tunzi și-l vopsești. E păr, crește. Nu contează. Nu-ți mai place. Îl lași să crească. Ajungi iar la culoarea ta naturală. E mai bine așa (?)

Ai primit o carte pe care ți-o doreai mult. Termini de citit cartea pe care ai început-o înainte. Începi în sfârșit să citești cartea pe care ți-ai dorit-o atât de mult. E gata fără să-ți dai seama. E gata mult mai repede decât ți-ai fi dorit să fie. Hotărăști că este cartea ta preferată și o vei citi din nou și din nou. Bineînțeles, o pui la loc sigur în bibliotecă, să nu o pierzi, să nu i se întâmple, Doamne ferește ceva. Și e un loc atât de sigur, încât uiți de ea, atunci când descoperi noua ta carte preferată.

Mergi la prieteni în vizită, și descoperi noua ta mâncare preferată. Te hotărăști că nu o să mai mănânci niciodată altceva, decât pește la cuptor, cu sosul ală minunat pe care nu ști să-l faci, dar încerci. De la o vreme îți dai seama că nici nu mai ști rețeta. Când mergi la cumpărături ocolești raionul cu pește. Ai mâncat atât de mult pește, încât ți se face rău, doar când te gândești la pește.

E iarnă și nu a nins. Ce Crăciun e ăsta, fără zăpadă?? În sfârșit ninge. Ești cel mai fericit om. Și ninge din nou. Da, e ok, nu te plângi. Și iar ninge. Și începi să te întrebi când naiba vine primăvara? Normal, te-ai săturat de atâta zăpadă.. Deși, ești conștient că, la vară, îți vei dori să vină iar iarna, cu multă, multă zăpadă, cu peisajele acelea superbe. Dar e normal, nu?

Ești tare curios să vezi cum e. Toată lumea face asta. Și toată lumea e fericită când face asta. Știi prea bine că îți va face foarte mult rău. Dar ești curios să vezi cum e. Și tragi primul fum. Te îneci. Ce naiba e așa mișto? Ai tușit 10 minute în continuu. Tocmai de aceea mai tragi un fum. Ha! Ești ok. La al treilea fum începe să-ți placă. Și ești conștient că-ți face rău. îți spune toată lumea. Scrie chiar și pe pachetul de țigări. Dar e deja prea târziu. Ești deja dependent.

Nu-mi place să scriu dspre dragoste, pentru că nu știu cum. Dar dacă cineva m-ar întreba vreodată cum văd eu treaba asta, așa aș răspunde. Iar dacă m-ar întreba de ce, aș spune că oamenii sunt diferiți, și iubesc diferit.

Finders keepers, losers weepers

Posted in dear diary 🍓 by

Cum poți fi cel mai bun, când acesta există deja ? De multe ori se întâmplă ca această persoană să fie chiar cea pe care o admiri mai mult. Frustrant, nu ?
Toți își doresc să fie cei mai buni. Cei mai buni doctori, cei mai buni artiști, cei mai buni gunoieri. Iar în momentul în care acest lucru se întâmplă, toți devin mediocri.
De aici pornesc controversele: Dar el e cel mai bun comentator sportiv! Ea este cea mai bună actriță! El este cel mai bun fashion designer! Cea mai bună cântăreață! Cel mai bun medic! Ba nu, e ăla! Ba a fost aia!
Eu nu cred că există cea sau cel mai bun. Dar cred în voință și ambiție.
Cred că cel mai important este să reușești să ai puterea de a te ridica atunci când ești jos.
Nu cred că există cel mai bun. Dar sigur există cel mai puternic.

Arta Conversației

Posted in dear diary 🍓 by
img_1162

Ne este teamă să vorbim. Ne este teamă să iubim. Ne este teamă să ne fie teamă. Ne este teamă să ne fie dor.
Ne este teamă să vorbim despre iubire, despre teamă, despre dor.
Ne spunem cuvinte fără a avea conversații.
A vorbi este o artă. Una dintre cele mai frumoase. Un cuvânt poate distruge oameni sau poate distruge zidul dintre aceștia.
Dar ne este teamă să vorbim. Așa că nu mai vorbim. Nu spunem „te iubesc!” persoanei dragi, nu înfruntăm persoana de care ne temem și nu vorbim cu cel de care ne este dor. Distrugem oameni prin tăcere.

„Hai la un suc/alcool, după preferință. Poate mai vorbim.” —

12 în ’16

Posted in dear diary 🍓 by

img_0911

2016!!!!!

New year, new me! Anul ăsta am zis că totul o să fie diferit! O să iau totul de la capăt, o să mă schimb, totul va fi perfect! În prima lună am lucrat la încredere. Prieteni noi, șanse noi, totul o să meargă perfect. Și a fost. Am investit tot timpul în mine, și chiar a fost o lună de care îmi aduc aminte cu drag.

În februarie m-am hotărât să-mi asum riscuri. Am făcut lucrurile de care mă temeam cel mai mult. Trăiască oamenii mișto care stau lângă tine, și atunci când nu-ți este prea bine.

În martie norișorul lila mi s-a transformat în piatră, și s-a aruncat de la etajul 17.

În aprilie toate s-au schimbat. Vremea, oamenii, tendințele în modă.. Și încă nu-mi dau seama dacă schimbările au fost în bine sau în rău.

Mai a fost super. Niciodată nu m-am simțit mai singură.

În iunie nu s-a schimbat decât atitudinea mea. Știam ce îmi doresc, știam ce trebuie să fac. În iunie am cunoscut oameni mișto.

Iulie și august au fost simpatice. Norișorul lila s-a întors.

Septembrie mi-a fracturat coloana și mi-a rupt 3 coaste.

În octombrie a plecat un om simpatic, m-a împăcat cu altul și mai simpatic și am făcut cunoștință cu oameni noi. Unii simpatici, alții nu.

Noiembrie m-a mai îmbătrânit cu un an și mi-a adus o găleată de vești bune.

În decembrie am fost tare fericită.

E 2017. Nu am reușit să fac nimic din ce mi-am propus în 2016. Anul ăsta vreau să fiu surprinsă.

De pe prin cărți adunate și aici postate

Posted in quotes 🌻 by

iub

Dac-ar fi să iei de-a gata un singur adevăr fundamental al vieții, ia-l pe acesta: nu vei ajunge să îmbătrânești decât alături de bărbatul cu care ți se potrivesc.. poveștile. —

Făt-Frumos pe cal alb

Posted in dear diary 🍓 by

zmeu

 

De când eram mică l-am așteptat pe el. N-am știut niciodată cum îl cheamă, dar trebuia să fie al naibii de frumos! Doar era Făt – Frumos, nu? Și neapărat, avea nevoie de un cal! Alb, bineînțeles. Și fir-ar să fie, l-am așteptat. Cred că i-am scris și Moșului despre el. Într-o zi a venit unul. Fără cal, ce-i drept, dar îndeplinea condițiile. Într-o zi i-a venit calul. A plecat. Și ce să vezi? A apărut altul! Au apărut alții. Au plecat toți. Atunci mi-am dat seama că a fi făt – frumos, nu e nimic special. Sunt prea mulți. Și nu zic că sunt toți la fel, din contră, sunt tare diferiți, dar seamănă puțin.

Treaba e că în timp ce tu îl aștepți să te găsească, să te salveze, el așteaptă să apari.. să te salveze. Iar calul nu e pentru luptă. E pentru fugă.

Ok, ok, nimic rău cu asta. Dar în timp ce toată lumea îl vrea pe făt – frumos, eu am ajuns la concluzia că îl prefer pe Zmeu. Pentru că Zmeul nu are cal, iar spre deosebire de făt – frumos, știe exact ce își dorește. El nu așteaptă, el caută și găsește. Și are grijă s-o păstreze.

Serenade, E. A. Poe

Posted in poetry ✨️ by

cropped-cropped-cropped-13177939_977491129033422_759595100552410993_n.jpg

So sweet the hour, so calm the time,
I feel it more than half a crime,
When Nature sleeps and stars are mute,
To mar the silence ev'n with lute.
At rest on ocean's brilliant dyes
An image of Elysium lies:
Seven Pleiades entranced in Heaven,
Form in the deep another seven:
Endymion nodding from above
Sees in the sea a second love.
Within the valleys dim and brown,
And on the spectral mountain's crown,
The wearied light is dying down,
And earth, and stars, and sea, and sky
Are redolent of sleep, as I
Am redolent of thee and thine
Enthralling love, my Adeline.
But list, O list,- so soft and low
Thy lover's voice tonight shall flow,
That, scarce awake, thy soul shall deem
My words the music of a dream.
Thus, while no single sound too rude
Upon thy slumber shall intrude,
Our thoughts, our souls- O God above!
In every deed shall mingle, love.

— Serenade, Edgar Allen Poe

Ale vieții valuri

Posted in dear diary 🍓 by

ploaiefun

Suntem copii. Și ne dorim să fim adulți. Suntem adolescenți. Și ne dorim să fim copii. Apoi suntem adulți. Și ne dorim să fim adolescenți. Explicația e simplă. Suntem copii, și avem vise mari, realizabile, pe planul carierei, pe planul personal.. Totul e pus la punct. Planul va decurge perfect. Dar apoi creștem puțin. Ajungem în faza aceea, numită adolescență. Deloc plăcut. Problema este că deodată totul pare că decurge invers. Nimic nu funcționează cum trebuie. Și tânjim după perioada aceea fără nicio grijă, când totul era perfect. Perfect. Doamne, ce cuvânt. Ce este perfect în momentul în care suntem adulți? Nimic. Viața nu a funcționat așa cum ne-am fi dorit. Ne dăm seama pe parcursul vieții că totul a diferit față de cum am plănuit la început. Și iată cum ne dorim să fim iar adolescenți, să fim iar în liceu. Când totul era simplu. Când cea mai mare problemă era să nu ne prindă când chiulim, sau să luam măcar 5 la fizică. Vai, ce frumos era.

Viața e o surpriză continuă. Câteodată plăcută, câteodată nu. Iar noi trebuie să găsim balanța între cele două. Există două variante: „Din păcate viața nu are buton de rewind”, sau „Doamne ajută că nu pot da timpul înapoi!” Câteodată contează din ce punct de vedere alegi să-ți trăiești viața.

Supradoză de vise

Posted in dear diary 🍓 by

img_0032

Omul are nevoie de vise, de speranțe, ca să supraviețuiască, dar când ai prea multe vise și speranțe, îți este imposibil să trăiești.

Aș vrea să fiu din nou copil. Când eram mică, visam să fiu „om mare”. Îmi imaginam cum o să arate viața mea. Și arăta foarte bine. Totul era așezat exact la locul lui. Mai mult de atât, eram foarte fericită. Și mi s-a pus pata pe treaba asta, când o să fiu mare, vreau să fiu fericită. Visam să fiu la fel de fericită ca atunci. Bulsh! Am crescut. Acum sunt aproape „om mare”. Sunt la vârsta la care se presupune că ar trebui să am o oarecare ordine în viață. Glumă!

Acum sunt la vârsta la care începi să crezi din nou în povești și basme. Am început din nou să visez. Visez să fiu iar copil. Să fiu fetița aia mică, care visa să fie fetița aia mare. Care credea că viața e doar o glumă seacă și trebuie tratată ca atare, până reușești să o faci mai amuzantă. Care credea în zâne și în zmei care salvează prințese. Care.. era fericită.

Pentru ea mi-am promis că o să fac tot ce pot pentru a fi fericită. Iar când viața mă va duce pe un drum greșit.. O să râd. Pentru că viața nu este decât o glumă seacă, pe care o poți face mai amuzantă.