Tag Archives: writers of romania

nescivi quod nomen imponeren

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Dă-mi bluza jos. Ba nu, rupe-mi bluza. Apoi deschide-mi pieptul. Nu trebuie să ai grijă. Ia-mi inima și strânge-o tare, tare. Să se spargă în bucățele mici. Te rog să le aduni pe toate, sau măcar ce reușești să mai găsești.

Acum, dacă ești atent, în toate o să te vezi pe tine. Doar pe tine.

Așa că poți să-mi iei inima de câte ori vrei, să faci ce vrei cu ea. Să o iei în mâini și s-o strângi tare, tare, să se spargă în bucățele mici. De câte ori vrei tu. Și poate nu o să le mai găsești pe toate. Dar de fiecare data, dacă te uiți atent, pe tine și numai pe tine o să te găsești acolo.

Nu trebuie să ai grijă.

hai(hui)

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

holding-hands

Eu pe tine te-am iubit prea târziu.

Era deja ora 9, și soarele răsărise demult. Tu ți-ai băut atunci cafeaua, fără să mai rămână un strop măcar, pentru o țigară. Ca să mai vorbim doar o clipă. Să ne împăcăm sau să ne despărțim cum trebuie. Dar tu ți-ai băut toată cafeaua și era doar ora 10 când mi-am dat seama că ibricul era plin. Tu ai așteptat, dar eu nu ți-am oferit o a doua cană de cafea.

Ce sens ar mai fi avut o țigară, doar o țigară, când ibricul era plin de cafea?

Pe la ora 11 abia mi-am făcut curaj să vin după tine. Dar într-o lume așa mică, unde totul e cunoscut, unde te-ai fi putut ascunde să nu te găsesc?

La ora 12 am realizat cât de puțin te cunosc. De o oră mă plimb haihui prin lume – ar fi trebuit să te găsesc.

Și mi-am amintit de ibricul plin de cafea și de țigara pe care n-ai mai apucat să o fumezi. La ora 14 abia te-am găsit într-o cafenea micuță de la capătul lumii. Mă așteptai. Știam că mă aștepți, pentru că mai aveai un strop de cafea și tocmai te pregăteai să-ți aprinzi o țigară – pesemne ultima. Ți-am zis să nu te grăbești. Ibricul e plin iar cafeaua va fi probabil numai bună de băut când ajungem acasă – pe la 9 era prea fierbinte.

Ne-am plimbat haihui prin lume câteva ore. Am avut timp să ne certăm și să ne despărțim. Apoi ne-am dat seama cât nu putem să trăim unul fără altul. În fine ne-am făcut curaj să ne spunem ce simțim. Și după ce ne-am împăcat, ne-am dus acasă.

Am avut dreptate. Pe la ora 21 cafeaua era încă caldă, numai bună de băut.

„E cam târziu pentru cafea, nu crezi?”

„Atunci lasă că o bem mâine. Va fi numai bună de băut când răsare soarele.”

pentru cât ne trebuie

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

 

Aseară mi-ai spus că mă iubești.
Mi s-a făcut frică. 
Frică de prea puțin.

Sau mai rău –

Prea mult.
Așa că am plecat. 
Atunci am știut sigur că mă iubeai.
Ai venit după mine. 

M-ai luat de mână –

“Hai, vino! Să fugim amândoi. Dacă asta te sperie, hai să fugim amândoi de prea puțin sau de prea mult. Hai să găsim un loc știut doar de noi, și să ne iubim cum știm. Să ne iubim cât trebuie – uneori prea puțin, alteori prea mult. Dar niciodată deloc.”

Am zâmbit –

“Hai să găsim un loc știut doar de noi, și să ne iubim cum știm. Uneori prea puțin, alteori prea mult.”

insomnii 

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

 

Te rog să mă lași în pace.
Te-am visat aseară și ieri și mâine, am să visez că te voi visa și săptămâna care vine.

Te rog să mă lași în pace.
Ce-i cu tine? Ai înnebunit?
M-am săturat te tine.

Te-am rugat să-mi dai pace.
Da, suntem nebuni amândoi.

Doar că eu ți-am luat-o puțin înainte.
De ce nu poți să mă înțelegi și pe mine? Am obosit.

Din cauza ta am insomnii. Te rog să mă înțelegi.

Am obosit.
Am obosit să te privesc doar în vis. Vreau să te ating. Să-ți simt sufletul, atunci când mă îmbrățișezi. Să mă săruți pe frunte seara, și eu să mă prefac că dorm.

Am obosit să-mi fie dor.
Dar cel mai rău – să te știu atât de bine – ce iubesc e doar vis.

blestem

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

 

Să-ți fie dor de mine-n iarnă, ca de prima zi de primăvară.
Să fii captiv în libertate și totdeauna înconjurat de cunoștințe.
Să nu te ude ploaia vara și să nu cunoști iarna decât când se topește zăpada.
Să te trezești la 3 în noapte cu dor de mine, și numărul meu să-l fi șters din telefon.
Să mă vezi trecând pe stradă, numele meu să nu-l mai cunoști.
Să-mi vezi chipul în oricine trece pe lângă tine.
Să-mi simți parfumul în fumul de țigară.
Iar ochii mei să-i visezi în fiecare seară.

Și ai să știi cât te-am iubit.

datorii

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

Te mai întreb o singură dată.

Când o să-mi plătești ce-mi datorezi?

Uite o foaie albă și un creion colorat și hai să facem calculul.

Câți ani încap într-un soare? Câte primăveri încap într-o secundă? Adună toate astea și scade trei lacrimi pe zi pentru fiecare iarnă în care nu a nins. Tu știi cât a plouat în august? Nu pune la socoteală ploaia de vară. E prea puțin, ți-o las. Dar vreau sâmburii de la cireșii de mai. Da, pe ăia să mi-i dai. Luna plină. Să nu pleci cu ea. Fără discuții, rămâne la mine. Mi-a căzut odată o stea din buzunar și tu ai luat-o. Îți aduci aminte? E în regulă, poți s-o păstrezi.

În rest, eu mai am să-ți dau 50 lei și cred că suntem chit.

nobis et in perpetuum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by 
Când o să-mi fii un ce vreau eu?

Când o să-ți fiu un ce vrei tu?

Când o să-ți fiu un ce vreau eu și o să-mi fii un ce vrei tu, mi-aș dori să ne dorim să ne fim un ce vrem noi. 

Ce vrem noi să ne fim? Fericire? Dragoste? Primăvară? Rouă? 

Asta îmi place. De fapt, ce vrem – noi – să ne fim? Primăvară? Ploaie? Dor? Furtună? Furtună. 

De fapt ne este prea mult dor de octombrie. Sau așa cred. Nu mai știu ce vreau să-mi fii. Nu mai știi ce vrei să-ți fiu. Dar știm că trebuie să ne placă amândurora.

Te mai întreb, o dată. 

Când o să-mi fii un ce vrei ? 

Când o să-ți fiu un ce vreau?

Așteaptă. 

Afară plouă. După ce trece, o să știm,

Tot.

 

 

Pansament

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Hai, spune-mi ce te doare. Mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.
N-am știut niciodată cât o să mă doară fără tine – libertatea – până când mi-ai dat drumul să plec – afară.
N-am știut niciodată cât o să mă doară să stau, până când mi-ai spus să plec – ai aruncat cuvinte în mine.
Ai aruncat cuvinte în mine și mi-ai făcut vânătăi pe suflet și mi-ai fracturat dragostea.

Doare.



Să nu-ți pară rău. El mi-a pus spirt pe răni și sufletul în gips. Păcat că nu ești aici. M-am vindecat așa frumos.
nu-mi pare rău – dar să știi că –
Îmi pare rău că nu ai fost lângă mine când mi-a fost mai rău – să vezi cum nu mai sufăr azi.

Doare,
oare?

Îți pare rău că mi-ai provocat atât de mult rău ? – spune da, te rog, altfel o să te urăsc prea mult.
mă bucur că l-am găsit – te rog, să fii gelos.

“Mă bucur că te-am găsit.”
Știu că te bucuri că ești aici.

“Hai, spune-mi ce te doare, mai am niște pansament rămas de la ultima durere în piept.”

Să fii fericit

Posted in dear diary 🍓, for him 👞, lady in black 🌙 by

 

Am pierdut bucăți din mine din cauza ta. Şi tu nu ai ştiut nici măcar să mă ajuți să le adun. Tu, cel pe care l-am iubit cel mai mult. Chiar ți s-a părut atât de amuzant să te joci cu sufletul meu? Cu sufletul unui om nu te joci. E josnic. Tu, cel pe care l-am iubit atât.. Mi-ai luat inima, şi ai modelat-o cum ai vrut tu, ca şi când ar fi fost făcută din plastilină. Şi cu zâmbetul ăla al tău, fermecător, sadic, te uitai la mine în timp ce o rupeai în bucățele atât de mici, încât nici acum nu le-am mai găsit pe toate. Şi îmi spuneai, “Stai liniştită draga mea, totul o să fie bine. Promit.” Ai promis. De ce ai promis? De ce te-am crezut? Tu nu ai putut niciodată să iubeşti. Eu nu mai pot să iubesc. Dar îți doresc, dragul meu, să fii cel puțin la fel de fericit, pe cât sunt eu acum.

basm

Posted in dear diary 🍓 by

 

Aseară am visat.

Şi te-am visat pe tine.

Şi, Doamne, erai aşa frumos! Mă țineai de mână şi îmi zâmbeai aşa frumos! Nu ştiam unde mergem. Dar ştiam că nu am de ce mă teme, atât timp cât sunt cu tine. Dar mă temeam. Doamne, mă temeam atât! Mă temeam că îmi vei da drumul şi o să cad. Că voi rămâne în spate, în drumul nostru printre stele şi flori. Că mă voi pierde. Mă temeam că mă voi pierde, iar tu nu vei veni să mă cauți.

Doamne, cât de frumos te uitai la mine! Iar dintre toate stelele printre care ne plimbam, tu doar la mine te uitai. Iar dintre toate florile care ne-au ieşit în cale, tu doar pe mine mă vedeai. Ce faci tu nu-i omenesc. Ce faci tu, e atât de frumos, că doare.

Dar ce faci tu e doar un vis frumos.

Ce faci tu e doar minciună şi un vis urât. Pentru că încă nu te știu.