Tag Archives: poem

Se face vinovat // La douleur exquise

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Eu te-am iubit, mereu altfel,
nu cum știi tu iubirea.
Păcatul fie al meu.

Ca pe-un vis,
ce a fost visat mereu,
nevrând însă să se mai îndeplinească
– a rămas un gând.
Păcat îți fie.

Ca o poezie, în ale cărei rânduri
Lilith și-a trimis îngerii
– să bântuie penița
ce doar se va fi apropiat de hârtie
când, din ochii-ți negri
abia de îmi iese un haiku.

S-ar fi zvonit cândva
printre oamenii obișnuiți
că ne iubim pe ritmul sufletelor
ce încă își caută liniștea.
Ce blasfemie!

Nici întunericul nu-l auzim
când se ridică, să fi știut
– e vremea să ne iubim, din nou.
Păcat, să fi fost de noi.

Eu, cuvinte nu mai găsesc
– pentru o scrisoare doar,
să-i fi spus mamei:

,,Plec doar pentru o semilună
mă duc să cumpăr flori”.

Negata abyssi

Posted in for her 👠, lady in black 🌙 by

Blestemată fie zodia în care am întâlnit
ochii-ți verzi, păgâno!

De mă caut,
prin stele vocea-ți răsună
ca o baladă de toamnă
cântată de un cor de copii
la altarul sfinților ce încă se roagă la zei.

Înger căzut!
Cu moartea te joci,
când toți încearcă să odihnească-n pace.

Blestemată-ți fie zodia!
Mireasă-mi, zici, ci,
buchetul tău din flori de mai
Cât suflet?

Eu te ador
Cât nimfele spală păcate în zi de marți.

Păru-ți, roșu – degeaba
Când sufletu-ți negru
Ca răsăritul în timp de eclipsă.

Eu te ador
Fiica a tot ce-i sfânt în abis!

Cu păru-ți roșu, să mă sugrumi
Păcatul, cu mine tu ți-l faci.
Cu tine, gându-mi – simfonie!

Blestemată-ți fie zodia, păgâno.

Carmen de populo simplex et amor mortuus

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Ai dat cu mine de pereți și cu tot ce ar fi putut să fie,
să nu-ți pară rău.

Au plâns zeii, iar morții
au aruncat cu flori proaspete de martie
în locul unde ar fi trebuit îngropată dragostea noastră
doar un zvon. Ce blasfemie!

Să nu-ți pară rău.
Îți sunt stea, mi-ai fost întreagă constelație.
Nu-mi pare rău.

Te-am plâns,
dar lacrimile nu pentru tine mi-au fost.
Și de ți-am scris scrisori,
cuvintele au ars
până să ajungă la tine.

Să nu-ți pară rău,
o să se cânte printre nimfe
despre când ne-am iubit așa mult,
încât nu a mai rămas altceva,
decât să ne spunem rămas bun,
pentru mereu,
pentru totdeauna.

să nu-ți pară rău.

monstrum horrendum

Posted in for him 👞, lady in black 🌙, poetry ✨️ by

Aseară ne-am certat.

Cafeaua nu mai avea zahăr

și ne-am certat.

Eu tac.

Tu mă privești de parcă știi ce-i cu sufletul meu.

Mă privești și aștepți să vină un prim cuvânt de la mine

iar restul, poate de la tine

De parcă a-i știi exact ce-i cu sufletul meu.

Eu tac.

Mă privești știind exact poate ce urmează a-ți spune.

Eu tac.

În sufletul meu țin ascuns un monstru

eu doar tac.

Un uragan de lacrimi pe care încă nu le-am plâns, pentru că mă iubeai prea mult.

O furtună de vise nevisate

eram trează, visându-te pe tine.

Un taifun de visuri neîmplinite îmi apasă sufletul

viitorul meu era doar în doi.

Fotografii încă nepictate îmi zboară precum un vârtej

și doare

nu mă găsesc

nu te găsesc

nu găsesc

nu mă găsesc

Și tac.

Îmi plouă cu amintiri neîntâmplate

eu tac

nu găsesc.

Și te văd atunci așa cum ești, și poate cum ai fost mereu.

ochii-ți sunt întunecați, precum și sufletu-ți, mare și urât.

Și ce-am iubit?

eu tac

tu mă cerți

eu plec

tu taci.

Brumar

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Mi-ai spus să te aștept.
Să te aștept a fost tot ce am făcut.
Ai să te întorci? Că te-am crezut – păcatul meu.
De m-ai mințit – și poate-ți pare rău; să fiu nebună și poate tot te-aș crede.
Îți spun – te iert. Păcatul tău să mă fi lăsat singură. Să te aștept – timp nu mai am suflet.
De vrei în primăvară să mi te-ntorci să-mi fii floare de mai – păcatul meu; s-aștept nu mai am suflet.
Păcatul tău? N-ai știut să-mi pleci cum trebuie – să nu mor de dorul tău.
Păcatul nostru? ne-am iubit – și nu destul.
Când tu mă lași și eu te las s-o faci – Iubirea, Iubire nu-i.
Păcatul tău? – ai plecat
Păcatul meu? – te-am lăsat
Ne e dor de noi?
Păcat.

atemporal

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Să știi că te-am iubit.
Nu mint.

Câteodată – să respir nu pot. Mi-a fost frică – să pleci.
Nu mint.

Să știi că te-am iubit.
Când te-am visat – ochii tăi verzi și părul blond – să știi că te-am iubit. Nu mint.

Știu. o iubești – te cred. Mă crezi? Mi-a fost frică – să pleci.
Nu mint.

Prea greu să-ți fiu eu primăvară. Soare – eu nu mai văd de mult.
Nu mint.

Ești fericit – te cred.
Am fost tare fericită – să mă crezi!
Cu tine văzut-ai stelele – Să știi că te-am iubit cum poate de mult n-am mai iubit – eu nu mint.

Ochii tăi verzi și părul tău blond – mi-e dor.
Am fost tare fericită – nu mint.
Să mă crezi – eu te-am iubit cum poate de mult n-ai mai fost iubit.

eu Soare să-ți fi fost voiam, nu e putință.
și știu – a treia oară – nu e cu noroc.

Făurar

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

 

Îți plouă grindină în suflet.
Ți-aș spune să te uiți la soare
Tulpini de iederă au încolțit – atâta frig.
Aș vrea să-ți vină primăvara
Și-n noaptea ta – tu stele nu mai ai.
Ți-aș spune să te uiți când nu-i furtună
Nici caldul ochilor nu-l mai găsești.
Aș vrea să-i vezi pe ai mei
Drumul spre casă tu l-ai uitat.
Ți-aș spune – eu cale-ți sunt
Ești trist –
Aș vrea să-ți fiu lumină
Ți-e dor ?
Ți-aș spune strigă-mă – Aimeè
Și când ești singur chiar când ești cu tine –
Aș vrea să știi că-ți sunt
Ți-aș spune –
Și tu ești –
Aș vrea –
Și tu, ce-mi ești?

Răpciune

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by
img_20171124_162556_274101343490.jpg

Au plâns corbii de-al nostru sărut.
eu – binecuvântare îți sunt. Tu – blestem să-mi fii
Tu – cât suflet ? să vii când alergam fericită doar printre stele și flori – să-mi pleci când doar luna mai iubeam cum iubeam pe tine. cât suflet?
Au plâns corbii de-al nostru sărut.
Soarele mi te-a dat – blestem să-mi fii. Și te-am iubit, așa cum păgânul iubește dumnezeul lui. Și te iubesc încă – cum doar un Sfânt pe muritori știe iubi.
lacrimi – în suflet doar mai am. îți spun adio, azi
Au plâns corbii de-al nostru sărut.
Și cât frumos puteam să fim – doar noi. îți spun adio, azi
Printre stele și flori mi-e frig acum. și, dă-mi Doamne, alt frumos, ca să nu mor.
Ți-am spus adio – azi. mâine poate – să ne avem iar
Au plâns corbii de-al nostru sărut.
să-mi fie dat să nu-mi fii? cât frumos putem să fim – doar noi.
Și cât să fie până să-mi vezi ochii iar? – îți spun, adio, azi.
Mâine – să ne avem. 

.. nu se știe nimănui

Posted in for him 👞, lady in black 🌙 by

Iubirea noastră n-a fost decât o idee.
Ne-am iubit în poezii fără rimă iar în cer și ape ne-am lăudat ca doi păgâni credința în zeii care aveau grijă de noi, printre stele să dormim în fiecare seară. O stea pentru fiecare seară.

Iubirea noastră n-a fost decât o idee.
Ne-am jurat gândul, știind că gândul trece. Și ne-am gândit. Tu la mine – eu la tine.

Iubirea noastră n-a fost decât o idee.
Ne-am jurat și ne-au știut izvoarele și munții și toți oamenii răi. Copiii plângeau când nu înțelegeau ce ne spuneam și noi râdeam pentru că ne spuneam doar noi să înțelegem.

Iubirea noastră n-a fost decât o idee.
Ne-am iubit cum doar îngerii și Sfinții știu iubi pe muritori. Îți eram trandafir, iar tu prinț. Doi păgâni care în naivitatea noastră am făcut nimfele să se revolte zeilor. Iar ei păzeau doar stelelor, să avem unde veni seara.

Iubirea noastră n-a fost decât o idee.
Casă nu aveam. Eu îți eram acasă, iar acasă tu îmi erai.

Dar iubirea noastră n-a fost decât o idee, iar o idee se uită dacă nu se știe nimănui.

Cândva, ai avut o idee. Nu mi-ai spus.

Am avut o idee. O dată. Nu ți-am spus.

O idee se uită, dacă

el sau ea

Posted in for her 👠, for him 👞, lady in black 🌙 by

Nu-ți doresc de bine,
îmi zice.

Pentru ce păcat?
îi zic.

Prea mult ținut-am la tine,
îmi zice.

Să fi fost așa, te-aș fi crezut,
îi zic.

Crezut-ai prea puțin în mine,
îmi zice.

Nu pot să cred în jurăminte făcute în flori de mai,
îi zic.

Nu-ți doresc de bine,
îmi zice.

Și pentru ce păcat acum?
îi zic.

Ți-am vorbit în flori de mai,
îmi zice.

Ploua. Adus-ai noapte și făcut-ai jurăminte păgâne, cum că e lumină și așa ai plantat iederă în sufletul meu,
îi zic.

Cu toată ființa mea te-am iubit. Îți jur că te-am iubit cu totul. Îți jur, te-am iubit, cum am știut,
îmi zice.

Ai uitat de suflet. Ai uitat că am un suflet. Ai uitat că ai un suflet,
îi zic.

Îți jur ființa mea, iar tu te legi de suflet doar?
îmi zice.

Tu nu-mi juri nimic. Îți vreau eternul. Ființa ta – trecătoare. Iar eu, în egoismul meu, îți vreau eternul. Îți vreau eternul și jur să-ți dăruiesc al meu etern,
îi zic.

De atunci nu ne-am mai zis nimic.
De atunci am fost.